Ați observat că… (1)

Ați observat că oamenii, când îmbătrânesc, încep să semene tot mai mult între ei? Bărbații, de pildă. Dacă n-ai o burtă uriașă sau o chelie înspăimântătoare, la 60 de ani arăți la fel ca majoritatea tipilor de 60 de ani. La 80, din punct de vedere al aspectului fizic, toți bărbații sunt intersanjabili, ca paharele de plastic de la automatul de cafea.

(E la fel și în cazul femeilor. Ideea că femeile ar îmbătrâni mai repede decât bărbații e o prejudecată idioată. Nu îmbătrânesc mai repede, doar că uniformizarea asta de look pe care o aduce bătrânețea e tolerată mai greu de bărbați. Pentru că sunt varză. Nu felul în care arăți e totul. Dacă ți-ai dezvoltat o personalitate puternică, distinctă, autentică, nu vei fi la fel ca toți ceilalți, chiar dacă arăți cam la fel. Unii oameni nu realizează asta, în fine,…)


De ce e o tâmpenie să votezi cu Iohannis în primul tur fiindcă “are șanse să îl oprească pe Ponta”

Pentru că dacă te duci la vot și totuși Ponta iese din primul tur, nu contează că tu ai votat cu Iohannis, care “avea șanse” și nu cu Macovei, care “nu avea șanse”. Dar probabil că n-o să iasă. Iar dacă n-o să iasă din primul tur, nu e ca și când doar dacă îl votezi tu pe Iohannis n-o să iasă. N-o să iasă fiindcă vor fi destui oameni ca să voteze pe altcineva.

Deci singura chestie care contează în primul tur, dacă nu vrei să iasă Ponta, e să votezi pe altcineva. Pe oricine altcineva. Pe cine crezi că merită votul tău. Dacă crezi că ăla e Iohannis, ok, îl votezi. Dar dacă crezi că altcineva ar merita mai mult, de ce să nu votezi acea persoană?

Te temi că vor fi și alții care nu vor vota ca niște tâmpiți și o să intre în turul doi chiar persoana pe care ai votat-o și după aia n-o să mai adune voturi? Bine, atunci hai să ne gândim la oamenii care l-ar vota sincer în primul tur pe Iohannis. Ce vor face ei dacă în turul doi vor avea de ales între Ponta și Macovei? Îl vor vota pe Ponta? Dacă vor face asta înseamnă că sunt imbecili și că Iohannis, chiar dacă ieșea, ar fi fost președintele imbecililor.

De ce ar fi imbecili? Vă spunem noi. Ei cred că Iohannis e mai bun ca Ponta, ok? Dar după aia ar vedea în primul tur că Macovei e mai bună ca Iohannis, nu? Și totuși ar vota ca și când Ponta ar fi mai bun ca Macovei. Păi dacă crezi că deși 2 e mai mare ca 1 și 3 e mai mare ca 2, totuși 1 e mai mare ca 3, nu ești imbecil? Dar e puțin probabil ca votanți lui Iohannis să fie imbecili.

E adevărat că unii dintre votanții unor candidați din primul tur (Tăriceanu, Meleșcanu, Hunor, Vadim) s-ar putea reorienta spre Ponta în turul doi, dar nu e ca și când i-ai putea câștiga de partea lui Iohannis pe ăia. În schimb, majoritatea votanților pentru candidați “de dreapta” se vor reorienta către contracandidatul lui Ponta din turul doi indiferent cine va fi acea persoană. În rest, sigur că se pot face speculații despre cum vor vota nehotărâții din turul doi, dar nu ai cum să te bazezi pe speculațiile alea când votezi în primul tur.

Pe scurt, n-avem nici o bază să credem că “doar Iohannis îl va putea opri pe Ponta în turul doi”. Iar în primul tur nu se pune problema să-l oprească cineva anume, ci doar să nu ia prea multe voturi. Dacă nu-l vrei pe Ponta, e suficient să te duci să votezi în primul tur, în loc să stai ca o vită acasă. Și să nu votezi cu Ponta. Și să nu votezi cu Ponta nici în turul doi. It’s that simple.


O idee de blog

Am putea să ne facem un blog. Îl avem pe ăsta, dar ce ne costă să ne mai facem unul? Nimic. Să nu știe nimeni cine scrie. Și să ne batem joc de oricine pe blogul ăla. Am găsi de ce să ne luăm și am avea și umor. Ar ieși o bășcălie de ne-am strica de râs. Am scrie despre tocilari, lipoveni, rockeri, popi, gospodine, copii de grădiniță, asistente medicale, bicicliști, pușcăriași ș. a. m. d. Nu ne-am chinui să spunem doar chestii adevărate. În schimb, am putea încerca să spunem despre fiecare chestii atât de urâte încât să ne îngrozim toți cititorii.

Să-ți bați joc de politicieni și să îi terfelesti prin noroi e prea ușor. E o chestie pe care o face prea multă lume, oricum, așa că noi am putea încerca, pe blogul ăla, să ne batem joc de oamenii săraci care au copii bolnavi. Sau direct de copiii lor bolnavi. Sau de acei copii săraci care au fost bolnavi și au murit din cauza sărăciei. Cu siguranță că nici ei nu au fost perfecți, iar suferința și moartea nu te scutesc de critici. Ceva de criticat tot am găsi, suficient cât să-i punem pe cititori pe gânduri. Ca să nu spună că autorul blogului e dement și vrea doar să își bată joc.

Sigur am avea trafic. După aia am câștiga bani din reclame la spray-uri lacrimogene și cuțite de vânătoare.

Dacă ați mai intrat pe aici, probabil acum vă așteptați să vină ceva cu “Dar n-o să facem așa, fiindcă…”. Ok, n-o să ne facem un blog de genul ăsta. Și-au făcut deja alții, n-ar fi nimic original. E ușor să îți bați joc de oameni cu umor, spunând chestii care sună șocant, dar nu complet aberant. E ca și când ai juca pe easy mode. Iar noi vrem să o ardem pe hard mode. Asta e tot.


“Toti sunt hoti, n-ai cu cine sa votezi!”

Sincer, chestia din titlu, in contextul alegerilor de acum, ni se pare cea mai mare tâmpenie. Și nu numai atât. E o tâmpenie de o ticăloșie înfiorătoare.

De ce? Fiindcă electoratul domnului Ponta e format, după părerea noastră, doar din două categorii:

1) oameni care vor să primească bani fără să-i merite (de la megașpăgi și până la pensii amărâte, dar luate pe nashpa sau pomeni mizerabile aruncate din an în Paște de la primărie) și care oameni, în plus, sunt convinși că doar cu Ponta președinte mai pot continua în felul ăsta (probabil au dreptate);

2) oameni extrem de proști; deci manipulabili (care pot fi păcăliți să creadă că fără Ponta vor muri de foame sau vor ajunge pe mâna lui Băsescu sau a oamenilor lui, care îi vor jupui de vii etc.)

Acuma, întrucât puțini oameni care nu sunt proști bâtă ajung să se prostească peste noapte și puțini oameni cinstiți ajung necinstiți de la o zi la alta, electoratul domnului Ponta nu mai are cum să crească prea mult într-un timp atât de scurt.

Și ce faci dacă nu mai poți câștiga votanți? Încerci să scapi de indeciși. Măcar să nu voteze ăștia cu altcineva. Să stea dracului acasă. Și cum îi convingi? Păi le dai cu praf în ochi: “N-are rost să votezi. Nici un candidat nu merită. Sau dacă merită vreunul, oricum n-are șanse.”. La genul ăsta de discurs ar putea pune botul, se pare, și oamenii care nu sunt proști, dar s-au scârbit de politică. Sau oamenii care nu au cu adevărat simț civic și nu vor să-și bată capul prea mult. Sau cei care, fără a fi proști făcuți grămadă, n-au reflexe prea antrenate de gândire.

Deunăzi scria un nene printr-un cotlon împuțit de internet că pe doamna Macovei o votează doar o mână de hipsteri rupți de realitate. Lăsând la o parte faptul că trebuie să fii de o prostie strigătoare la cer ca să crezi pe bune asta (o mână de hipsteri nu strâng 200 de mii de semnături), chiar dacă ar fi așa, de ce să nu votezi candidatul care ți se pare cel mai bun? L-am votat pe Remus Cernea data trecută, chiar dacă nu avea șanse. De ce? Am scris atunci. Pe scurt, fiindcă am considerat că un vot pentru Cernea deschide drumul pentru mai mulți candidați ok pe viitor. Și atâta timp cât nu ne cărăm de aici o să continuăm să votăm așa, pentru oamenii care ni se par cei mai ok, chiar și dacă “nu au șanse”.

Puteți, dacă vreți, să vă uitați de pe margine și să strâmbați din nas, așteptând să apară din senin un politician care să vă dea pe spate. Ok, hai să nu vorbim despre Macovei, Iohannis sau Udrea. Există în România oameni care v-ar putea da pe spate dacă s-ar băga în politică. Dar de ce să se bage, dacă ei cred că nu au șanse? De ce să nu facă și ei ca voi, să stea pe margine și să strâmbe din nas până văd că politicienii cei mai ok dintre cei existenți chiar încep să primească voturi?

De pildă, se prea poate ca doamna Macovei să nu câștige alegerile, dar dacă o sa primească un număr consistent de voturi, prin asta se va vedea ceva:
– Există alegători care votează uitându-se la competențe și nu la rahaturi. Mai e, totuși, o speranță că ăștia ar putea forma la un moment dat o masă critică.
– Poți avea șanse în politica din România și fără susținerea unui partid de rahat.
– Merită să te gândești că ai putea fi președintele țării și dacă ești femeie.

Și așa mai departe. Pe scurt, noi așa o să numărăm voturile. Voturile date pentru candidați care ni se par ok (cu argumente) ne vor arăta ce șanse mai are România pe viitor. Voturile pentru Victor Ponta or să ne spună care sunt dimensiunile lipsei de cinste și prostiei în România. Iar la cei care vor sta acasă ce să numărăm? Să vedem câți s-au lăsat fraieriți și câți nu și-au putut depăși greața față de politică? Și cum îi deosebim pe unii de ceilalți? Nu sunt, de fapt, aceiași oameni? Și oricum, până la urmă, contează doar atât. Sunt oameni pe care nu te poți baza, atunci când e vorba de viitorul politic al României. Dacă vreți să fiți din ăștia, ok, e treaba voastră, drum bun, whatever, kthnxbai, dar dacă vreți să îi convingeți și pe alții să fie așa, atunci părerea noastră sinceră e că sunteți niște javre. Fără supărare.


Ce asteptam de la un presedinte?

Ne-am uitat și noi pe net să vedem care e treaba cu funcția de președinte al României. Președintele poate să le vorbească parlamentarilor și guvernanților, să-i cheme la niște întâlniri etc., dar ăia se pot face că plouă. Mai face diverse chestii oficiale, de formă, merge la ceremonii, bla-bla, dar nu e de capul lui. Reprezintă România în relațiile cu alte țări, dar nici aici un președinte nu poate să vorbească fix cum îl taie capul. Poate contează, totuși, ca președintele să fie o persoană cunoscută și apreciată in afară. Altfel, aia ar putea sa nu-l bage în seamă.

Mai sunt chestii complicate, dar una ni s-a părut clară și importantă. Președintele, de capul lui, poate să se opună la niște legi. Dacă parlamentarii vin cu porcării, rămâne președintele, ca o plasă de siguranță. Le trimite legea aia înapoi, să se spele cu ea pe cap. Dacă dau unii din guvern o ordonanță de urgență tâmpită, președintele poate să o atace la Curtea Constituțională. De aia poate fi util ca președintele să se priceapă la legi. Mai are și consilieri, ok, dar e cam nashpa să se bazeze doar pe ăia.

De fapt cam asta e tot ce-am înțeles noi în mare. Un președinte e bun dacă știe să apere interesele oamenilor în fața politicienilor din țară și în relația Romaniei cu alte țări. Așa că in funcție de chestia asta ne uităm la candidați. Votăm persoana care ni se pare că ar vrea cu adevărat să ne apere interesele și chiar s-ar pricepe să o facă.


Aventuri cu boxe și cabluri

S-a bușit sistemul audio azi. Era vechi, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul etc. Dar am observat că problema era în cutia aia care amplifică semnalul audio. Boxele încă erau ok. Așa ca am dezizolat niște fire (de la boxe și de la un cablu audio cu jack la un capăt și două mufe din alea care se bagă în televizor la celălalt), le-am legat între ele (e simplu, în cel mai rău caz o să iasă mono în loc de stereo) și am obținut un set de boxe pasive.

Am zis că poate e o idee utilă și pentru alții.


Mno, nu v-am mai spus de mult o poveste

A fost odată… Errr,…  A fost o măsuță cu picioarele strâmbe. Apoi o vrăjitoare a transformat-o în pisică. A mieunat măsuța o vreme, dar când s-a uitat în jos a văzut că picioarele tot strâmbe le avea. Așa că a plecat prin lume să găsească un leac, să-și îndrepte picioarele. După nenumărate peripeții a întâlnit un dragon care i-a spus: “Dar poți să mergi foarte bine și așa”. Și-a dat atunci seama că a avea picioarele strâmbe e o problemă mare doar pentru o măsuță, dar nu și pentru o pisică. Așa că a dat să se întoarcă acasă, dar pe drum a fost ucisă de un vânător care credea că e un animal dintr-o specie rară. Zicea vânătorul: “Ia uite ce picioare are, asta nu-i o pisică obișnuită, sigur o să o vând la un muzeu și o să mă îmbogățesc”. Dar nu s-a îmbogățit.

Cât despre pisică, eu zic să nu ne întristăm prea tare pentru ea. Cât fusese măsuță nu era însuflețită. Iar acum iarăși nu mai era vie, dar măcar a fost o vreme pisică, ceea ce tot e ceva, fiindcă ar fi putut să rămână măsuță tot timpul, să nu aibă nici o aventură și să nu cunoască un dragon.

Poate vă întrebați la ce au fost bune toate astea, dacă până la urmă a omorât-o vânătorul și nici măcar nu s-a mai întors acasă. Dar nu e ca și cum viața măsuței noastre avea ca scop suprem ca ea să se întoarcă acasă. Dacă s-ar fi întors acasă, după aia s-ar fi apucat de altceva, cine știe. Sau poate s-ar fi plictisit. Sau venea iar vrăjitoarea la ea și o făcea măsuță la loc. Oricum, oricât de mult ar fi trăit măsuța, tot v-ați putea gândi că putea să trăiască și mai mult. Chiar dacă murea după douăzeci de ani, ceea ce ar fi foarte mult pentru o pisică, tot ar putea să vă pară rău că n-a preschimbat-o vrăjitoarea într-o broască țestoasă, care să trăiască sute de ani.

Mai bine să ne gândim că pentru o măsuță ar fi extraordinar să capete viață chiar și o secundă. Tot ar fi mai bine decât să rămână mereu măsuță. Până la urmă, chiar e ceva extraordinar că există pe lume ființe vii precum pisicile, câinii sau iepurii. Sau că există oameni ca noi. Iar lucrul ăsta o să rămână extraordinar chiar dacă la un moment dat s-ar putea să nu mai existe nici un om, fiindcă probabil că și lumea în care trăim va avea un sfârșit. Iar după aceea nu va mai rămâne nimic. Dar tot e ceva că măcar a existat o lume. Ar fi putut să nu existe nici una.

Iar acum poate ați vrea să mă întrebați la ce sunt bune toate astea și ce rost au toate lucrurile dacă la sfârșit nu mai există nimic și nu mai e nimeni care să își amintească vreodată că a existat ceva. Numai că la această întrebare eu nu știu ce să răspund, așa că povestea noastră s-ar putea încheia foarte bine acum. În orice caz, dacă nimic nu are rost, atunci n-are rost nici să ne întristăm.


O revelație

Animalele trebuie să recunoască repede chestii de genul “ăsta e un prădător”, “pe ăsta aș putea să îl mănânc”, “cu ăsta aș putea să mă împerechez”, “ăsta nu contează” etc. Oamenii se trag din animale și au și ei pornirea asta. Încearcă să își formeze o impresie unii despre alții într-o secundă. Iar în prima secundă ce poți să observi la alt om? Culoarea pielii, dacă e bărbat sau femeie, în ce limbă vorbește. Ca să iți faci o impresie în condițiile astea trebuie să te sprijini pe prejudecăți. De aia avem prejudecăți rasiale sau prejudecăți de gen. “Dacă e bărbat, atunci e…”, “dacă e femeie, atunci e…” – chestiile astea or fi bune în sălbăticie, când trebuie să iei decizii și să acționezi imediat. În lumea civilizată avem ceva mai mult timp să ne cunoaștem unii pe alții, dincolo de ceea ce vedem la suprafață, în prima secundă. Chiar dacă ne tragem din animale, asta nu înseamnă că trebuie să rămânem ca ele.

E aiurea ca din cauza unor chestii de genul ăsta (în fine, povestea întreagă e mai complicată) femeile să nu se bucure de drepturi egale cu bărbații, iar bărbații să fie băgați în niște șabloane care nu li se potrivesc. Important nu e dacă suntem femei sau bărbați, ci dacă suntem oameni sau animale.


Actori politici, intelectuali și simpli actori

Domnul Beligan, un simplu actor, îl susține pe domnul Ponta, un actor politic, pe motiv că țara are nevoie de oameni tineri și plini de energie (ceva de genul ăsta). Domnul Pleșu, un intelectual, ne amintește că domnul Beligan l-a lăudat și pe tovarășul Ceaușescu (alt actor politic), chestie care pare din cu totul alt film decât cel al unei dispute de opinii, așa cum ne amintesc vreo câțiva actori și cântăreți). În filmul ăsta n-o să intrăm.

Singurul răspuns dat de domnul Pleșu domnului Beligan în contextul disputei de opinii este că votăm oameni (Ponta, Udrea, Macovei etc.) și nu categorii (tineri, energici). Dar răspunsul ăsta pare foarte slab. Sigur că votăm oameni, dar atunci când ne justificăm alegerea nu spunem “îl votez fiindcă e Ponta”, ci “îl votez fiindcă…”, iar aici spunem din ce categorii face parte persoana aia.

Problema e că nu e suficient să fii tânăr și să ai energie ca să fii potrivit pentru funcția de președinte. De fapt, nu e nici necesar să fii tânăr, deși probabil e nevoie să ai ceva energie. Acum, lăsându-i la o parte pe toți acești domni, știe cineva cam care sunt atribuțiile președintelui? Ce intră în fișa postului? Altfel, batem câmpii aiurea. După ce ne lămurim cu funcția de președinte și ce presupune, poate o să vedem mai clar și care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a primi postul, care sunt calitățile utile, dar nu indispensabile etc.