Societatea românească

Am tăcut suficient. Iată câteva gânduri. Mulți indivizi pot trăi în bulele lor. Pentru ei, politica e o infecție. Asta, în parte, din cauza unor jurnaliști care, în lipsă de creier, rastalmacesc tot. E ciudat, dar există deja dezbateri publice serioase (jurnaliștii le ignoră, în parte și fiindcă nu le inteleg; sau le distorsionează potrivit înțelegerii lor rudimentare), există dialog politic autentic (jurnaliștii îl transformă în atac la persoană sau înjurătură). Lipsa de profesionalism a jurnaliștilor, căreia i se adaugă, pe net, reaua voință a postacilor și zgomotul asurzitor făcut de nenumărații analfabeți funcționali ai patriei, filtrează orice idee politică de bun simț.

Dar chiar și fără aceste filtre, oamenii sunt scârbiți. Nu mai au simț civic. Fiecare e în bula lui. Important e să nu le pice netul și să mai apară seriale bune pe Netflix. Să nu moară Game of Thrones sau Candy Crush. Cine conduce orașul sau țara? Niște hoți. Cine vrea să conducă? Unii care n-au șanse. Le dăm ignore și plecăm să ne aerisim în Grecia.

Adevărul e că în afară de asistații sociali disperați, câțiva (câteva) Don Quijote și niscai trepăduși de partid, nu depinde nimeni de politică. Ne putem descurca și fără mizeriile lor. Nu mai suntem atât de săraci încât să depindem de ei. Nici Nicușor Dan și nici Firea nu ne-ar putea băga în mormânt.

Într-un fel, e ca și când românii nu ar mai trăi aici. Se mai ofuschează de formă la câte o furaciune, mai strâng un rahat de câine de pe stradă odată pe an, ca să se simtă “ca în vest”. Dar nu mai au nici o treabă cu țara asta, cu ăilalți care trăiesc în ea. Iar ăilalți sunt la fel.

Țara asta nu mai există de ceva timp. Există pentru cei din diaspora, care habar n-au ce-i aici și se hrănesc din nostalgii. Pe noi nu ne mai mișcă nici măcar apocalipsa.

Nu suntem nici măcar în Europa. Nu suntem solidari cu nimeni. Ne mai pune în mișcare doar invidia. Avem inițiative civice din plictiseala. Sau din trendy-cool-eală. Nu ne pasă ce iese. Totul e să dăm bine.

E o problemă de comunicare. Presa nu mai încearcă de mult să informeze. Mai bine să ne transforme în niște demenți care dau click, obsesiv, pe orice gunoi. Dar dacă te poziționezi așa, lumea te ignoră.

Oricum, mai toți suntem niște jigodii necivilizate. Niște mârlani care își bat joc  de orice. Nu suntem în stare de nimic împreună. N-o să cumpărăm Cumințenia Pământului. O să murim proști, singuri, apatrizi, jucând ceva pe telefon. Niște oameni de nimic.

Femei supertari (1)

Constanta Erbiceanu
A fost supertare Constanţa Erbiceanu. In primul rand, trebuie sa va ganditi in ce atmosfera a crescut. Mama si tatal ei avea un “salon” cultural la care veneau Eminescu, A. D. Xenopol si Negruzzi (plus altii de la Junimea). Adica, na, cum e sa-i ai mereu musafiri in casa pe astia, right? Si cand nu erau astia in vizita, mai trecea Iorga sa imprumute cate o carte. In plus, mai venea la seratele familiei ei si un compozitor, prof la Conservatorul din Iasi, Eduard Caudella. Asta e tipul care l-a descoperit pe Enescu, pe cand era un mucos. A vazut ca are talent si i-a batut la cap pe parintii lui sa-l trimita sa invete sa cante la vioara. Keep that in mind.

In al doilea rând, Constanța a fost printre primele femei din Romania care si-au luat bacul (in 1893). Dupa care a taiat-o in Germania, unde l-a avut prof de pian pe Carl Reinecke. Asta studiase cu Felix Mendelssohn, Robert Schumann si Franz Liszt.

Dupa aia s-a plimbat si a dat concerte prin Paris, Londra, Berlin etc. A ajutat-o un compozitor polonez, Moritz Moszkowski, care a scris pentru ea si un concert pentru pian și orchestră (despre Moszkowski s-a spus ca e cel mai tare compozitor de piese pentru pian, după Chopin). I-a placut in Berlin si s-a mutat acolo. Si daca tot statea in Berlin, s-a apucat sa studieze muzicologie. Si daca tot era acolo, s-a dus si la cursurile de filosofie (probabil la Universitatea Humboldt; ma rog, pe atunci se chema Friedrich-Wilhelm; nu i-a mai prins pe Hegel si Schopenhauer, care au predat acolo, dar i-a prins pe cei mai buni studenti ai lor, probabil).

Dupa aia, cand s-a plictisit sa stea in Berlin, s-a intors in Romania, a devenit profa la Conservator (colega cu Enescu, gen; printre altii, l-a avut ca student pe Valentin Gheorghiu) si a creat scoala romaneasca de pian. Just like that.

[Poza am luat-o de aici.]

O contributie la istoria muzicii

Mai intai trebuie sa ascultati asta. E tema de la Castlevania III, un joc pentru NES care a aparut in 1989. In ’95, aceeasi tema e fost editata in FastTracker 2 si a ajuns sa sune asa (varianta originala e aici), piesa a circulat mai intai pe BBS-uri. In fine, in 2012 Kill the Noise au “lansat” direct pe YouTube Black Magic (Kill The Noise part 2), unde o sa recunoasteti aceeasi tema. Iar acum asteptam sa vedem ce-o sa se mai intample. 🙂

Despre smerenie, lemn, spatii mici, alea

Clipul ăsta a fost cam așa, cum ai fi vara la țară și e cald și e în mijlocul satului un morman de rahat, da’ nu pute foarte rău, fiindcă rahatul de deasupra s-a uscat, doar că vine unu’ cu o rangă și începe să râcâie prin rahatul ăla și zbang, iese toată putoarea.

Dacă te uiți prin comentarii, that is:

Continue reading

Talonul de necrofilie

E o chestie care arata cam asa (sursa aici). Ma rog, chestia aia e facuta in gluma, dar problema e serioasa. Oamenii pot decide ce sa se intample cu corpurile lor dupa ce mor. Ma rog, in anumite limite. Oricat ti-ai dori sa fii impaiat si pus in Piata Universitatii, n-o sa se intample asa. Dar poti avea un talon de donator de organe, de pilda.

Iar acum ganditi-va la cazul asta. E un tip, amic cu Karen Greenlee. Karen e necrofila, tipul sufera de o boala terminala, o sa moara in 6 luni, Karen ar vrea sa faca sex cu el dupa ce moare, el n-are nimic impotriva, n-are rude care sa se simta ofensate de toata povestea. (Nu e nevoie sa va apucati sa cautati, nu e un caz real, dar asta nu inseamna ca n-ar fi posibil.)

Deci tipul completeaza “talonul de necrofilie” (sau o varianta in care spune ca e de acord ca dupa moartea sa Karen sa faca sex cu corpul sau). Moare. Karen il ia acasa, se simte bine cu corpul lui, apoi il depune la morga si gata. Ce-avem acum? Necrofilie, sigur, dar totodata avem si sex liber consimtit intre doi adulti. Cu ce drept ar trebui sa intervina statul si sa-i opreasca?