O dilemă pentru adolescenți

Să zicem că ești băiat și îți place o fată și ai vrea să o săruți și ești la ea acasă la un party și ai rămas tu cu ea și două prietene ale ei (care sunt draguțe) și jucați ceva cu bilețele cu porunci și îți pică biletul cu “sărută celelalte persoane din cameră” și poți să faci porunca sau să refuzi (și pierzi jocul). Pe scurt, ai șansa să o săruți pe fata de care îți place, dar doar dacă mai săruți alte două fete.

Dar nu asta e dilema. Să ne gândim la același scenariu, cu o fată și trei băieți. Iar acum să zicem că am întreba zece băieți și zece fete ce ar alege. Probabil că mai mulți băieți decât fete ar alege să facă porunca. De fapt, probabil că mai mult de jumătate dintre băieți ar considera ca nu e nici o problemă să o facă, în timp ce mai mult de jumătate dintre fete ar spune că n-ar fi prea ok să o facă (dacă nu vi se pare, puteți înlocui sărutul cu altceva).

Deci dacă s-ar vota, după votul băieților ar ieși că porunca e ok, iar la cel al fetelor ar ieși că nu e. Dar e vorba, până la urmă, de unul și același scenariu. N-ar trebui să existe vreo diferență. Ori e ok (sau chiar preferabil) să accepți porunca, și atunci trebuie să fie ok și pentru băieți, și pentru fete, ori nu e, și atunci nu e nici pentru fete, nici pentru băieți.

Cine are dreptate, până la urmă?


Post oarecum patetic

N-ar fi cool sa uităm, într-o zi, ca suntem români? Să nu ne mai ofticam ca alti români fura, plagiaza, sunt prosti sau nesimțiți? Sa nu mai fim invidioși pe succesul unor incompetenți?

Dacă n-am fi români, dar am dori, totuși, binele României, la ce ne-am gândi?


Greșeli tipice in magazinele mici de cartier

image

Nu, nu, greșeala nu e că vând cu alt preț decât cel afișat la raft sau chiar pe produs. Adică e și asta o chestie nașpa, dar o întâlnești si prin supermarketuri. Chestia tipică pentru magazinele mici de cartier e că pe ăștia îi cam doare in cur.

Adică, na, cum răspund vânzătorii dintr-un supermarket la o fază din asta, dacă sunt bine educați? “Ne cerem scuze, vă mulțumim că n-ați atras atenția etc.”

Cum răspund cei de la un magazin mic de cartier? Păi,…  de obicei nu răspund. Se fac ca plouă. Iar dacă insiști ca e o diferență de preț, se uită ofuscati, gen “și care e problema?”. Sau îți spun în față ca dacă nu-ți convine poți să nu mai cumperi.


Dilema rusinii

Asa. In primul rand, sunt o multime de oameni care cred si scriu ca e rau, imoral de-a dreptul, sa nu iti fie rusine de anumite lucruri. Pe langa ca e rau sa furi, e rau si sa nu-ti fie rusine ca ai furat. Stiti placa asta. Nu se vorbeste doar despre politicieni fara rusine sau vedete fara rusine, ci si despre elevi care nu invata si nici macar nu le mai e rusine ca n-au invatat s.a.m.d.

De fapt, generatiile mai vechi pot avea impresia asta despre generatiile mai noi. Impresia ca adolescentii si-au format o cultura diferita, in care e uncool sa iti fie rusine de ceva, orice ai face. Poti sa gresesti, oricat de rau, sa recunosti ca ai gresit, eventual, sa mergi mai departe. Dar sa iti fie rusine pentru ceva,… no way! Iar asta li se pare celor mai in varsta oribil. Fiindca e bine sa iti fie uneori rusine si e rau sa nu iti fie atunci cand ar trebui sa iti fie.

Deci asta e unul dintre coarnele dilemei: lipsa de rusine e imorala; macar in unele cazuri.

Totusi, de ce ar trebui sa ii fie cuiva rusine sa faca un anumit lucru? Sau de ce sa-ti fie rusine fiindca nu ai facut un lucru pe care trebuia sa il faci? De ce ar trebui sa ii fie rusine unui elev ca nu a invatat, de pilda? Ca sa invete. Iar unui copil trebuie sa ii fie rusine cand minte ca sa nu mai minta.

Dar un elev care invata de rusine nu e ca unul care invata fiindca chiar crede ca e bine sa invete. La fel, un copil care nu minte fiindca a fost “dresat” sa simta rusine atunci cand minte nu e ca un copil care nu minte fiindca intelege ca le poate face un rau oamenilor pe care ii minte.

Rusinea tine de manipulare psihologica, iar oamenii care fac chestii morale sau imorale nu sunt cei manipulati psihologic, ci cei care inteleg de ce ar fi bine sau rau sa faca anumite lucruri sau sa se abtina de la a face anumite lucruri.

Un om care nu fura de rusine nu e un om moral. Abia omul care intelege de ce ar fi rau sa furi si e convins ca furtul nu e ok e un om moral. Atunci cand nu fura, normal. Iar de aici reiese ca daca doi oameni fura un morcov din piata iar unuia ii e un pic rusine, iar celuilalt nu ii e deloc rusine, al doilea nu e mai imoral decat primul. Din punctul asta de vedere, oamenii lipsiti de rusine nu sunt mai rai, doar ca e mai greu sa-i manipulam psihologic, sa ii facem sa se poarte asa cum vrem noi.

Asa ca asta e celalalt corn al dilemei: rusinea nu te face un om “mai moral”, iar lipsa de rusine nu e imorala.

Si atunci, cum stau pana la urma lucrurile? E imoral sa nu-ti fie rusine de nimic sau nu e?


Solidarizări și desolidarizări

Au fost multe săptămâna asta. Am citit și noi, că nu ne uităm la teve. Un lucru e clar. Nu e ok ca un om să fie bălăcărit la teve, indiferent cine ar fi. Ce se poate face ca să nu se mai întâmple asta prea des habar n-avem.

Ciudat e că nimeni nu mai vede când același om e împroșcat cu lături pe net. Iar pe net e chiar mai ușor să rezolvi problema.

O critică sau chiar o ironie sunt altceva decât o încercare de a umili pe cineva. În majoritatea cazurilor e ușor să le distingi. Iar dreptul la opinie nu include și dreptul de a umili sau de a instiga la ură. Nu există nici o excepție aici. Nu e ok să încerci să îi umilești pe alți oameni, pur și simplu.

Continue reading