Citadele

E un joc cu carti speciale. L-am incercat, e fun. Fiecare jucator trebuie sa construiasca un oras. Pentru asta foloseste carti de joc (unele le primeste la inceput, restul le trage dintr-un pachet) si plateste bani. La fiecare tura, fiecare jucator isi alege sa fie un alt personaj. Unele personaje primesc bani pentru anumite “districte” construite (un district = o carte), altele pot face diferite actiuni (asasinul omoara un alt personaj – jucatorul care il detine nu mai poate juca in tura respectiva, hotul fura banii unui personaj, magicianul isi poate schimba toate cartile cu alt jucator, comandantul poate distruge un district la alegere etc.).

Aici e partea cea mai interesanta, fiindca fiecare isi poate face o strategie diferita. Daca sunt aproape de incheierea jocului (jocul se incheie atunci cand un jucator are un oras complet – 8 districte), mi-as putea alege sa fiu asasin si sa-l omor pe comandant, fiindca ma astept ca altcineva sa fie comandant si sa imi distruga un district. Sau daca am mai multi bani intr-o tura as putea sa aleg sa fiu hot tocmai ca sa nu ia altcineva personajul respectiv si sa imi fure banii. Si asa mai departe.

Singura problema e ca jocul costa cam mult (vreo suta de lei). Dar daca vreti sa il testati in Tabletop Simulator, puteti sa va uitati aici.


Biserica, troglodiții și ‘Mniezo

Sunt enshpe popi de cacao. De ce ne mirăm? Politicieni de cacao sunt, profi imbecili și libidinoși sunt, doctori lacomi și incompetenți sunt, despre avocați nici n-are rost să mai vorbim.

Suntem o țară de jmecheri și țepari, prostirea fraierilor e sport național. Se practică de la televizor și până în colțul străzii. De ce n-ar trece și prin biserică?

Ah, biserica! Vai, care toacă din banii publici. Poate o fi așa. Asta înseamnă că e cot la cot cu alte ONG-uri care căpușează statul. Poate și ICR-ul ar trebui să o lase mai moale cu banii publici. Poate ar fi mai bine să privatizăm toate institutele de cercetare, muzeele, parcurile naturale și tot așa. De ce nu și școlile și spitalele?

Sau să li se taie conducta măcar ăstora de la biserică, că tot iau bani de la gura orfanilor și bătrânilor.

Yeah, lol. Poate ne uităm cum e și în alte țări.

Dar toate chestiile astea nu au legătură cu credința religioasă și cu Dumnezeu. Sunt filme diferite. Poți să recunoști că sunt probleme cu instituția și cu reprezentanții ei fără să îți bați joc de credința religioasă cu care sunt asociați ăia.

Tot felul de troglodiți, retrograzi, xenofobi, rasiști, misogini, homofobi sau, pur și simplu, cretini încuiați, se folosesc de religie ca de un camion cu care să își plimbe rahatul prin lume. Asta nu înseamnă că religia are vreo vină. Poate că biologia evoluționista a fost folosită (via Nietzsche) de fasciști. Dacă ar fi așa, asta n-ar însemna că e greșită sau că are vreo vină.

One more time, hai să nu încurcăm borcanele. Credincioșilor cu bun simț nu le folosește la nimic să îi întrebi de ce nu devin atei când văd “cum fură popii”. Dacă nu ți-ai pus în cap să devii un nou Luther (al ortodocșilor), mai bine stai în banca ta. Poți încerca să reduci daunele pe care le produc biserica și falșii credincioși în societate. Cu asta îți ținem pumnii, iar oamenii pentru care Dumnezeu și religia creștină înseamnă cu adevărat ceva ar putea să îți țină pumnii chiar și ei.

Da’ chestia cu ‘Mniezo mai bine o lași pe seama teologilor și a filosofilor religiei. Zicem și noi. Așaaaaa,… ca sfat, ca să nu te faci de cacao.


Lectură de seară

Am întors capul si am văzut un cal, o cabalinã fornăitoare, iar pe cal stătea Ștefan cel Mare. Capul lui și pletele-i blonde erau ca spicul copt și ochii lui ca flacăra centralei de apartament, picioarele lui, asemenea butucilor de vie împlântați în ciment, iar glasul lui, ca un vuiet de ape multe […].

Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, mort de beat. El a coborât înaintea mea și atunci eu am vrut să-l imortalizez cu tunul meu digital, un Rebel 300D, dar el și-a pus dreapta peste mine, spunându-mi: „Nu te teme! […] Eu am cheile jeepului și ale locuinței Măriei Sale, Femeia Virtuală Perfectă (F.V.P.), parolele serverului și ale tuturor userilor Marelui Joc Virtual Rareșoaia.“

Atunci, și-a smuls picioarele scurte din betonul comunist și, văzând că ezit, m-a aruncat în spate, cu fața înainte. Am avut timp numai să trimit un SMS gol haremului meu din lista de Messenger […].

(Dorin Cozan, Apocalipsa după Vaslui, Humanitas, 2009)


Propunere de lege (pentru UE)

Oamenii trecuți de 80 de ani ar trebui să aibă mai multă libertate. Dacă vor să doarmă în parc, să nu-i deranjeze nimeni. Să circule gratuit prin toată Europa (cel puțin), să aibă acces liber la toate muzeele, să își poată cumpăra cât alcool vor.

Cât timp mai ai de trăit după 80 de ani? Nu se știe. Atâta timp cât nu faci nimănui nici un rău, de ce să nu faci tot ce vrei?

Vrei să faci dragoste pe plajă cu iubitul tău de 85 de ani? Nimic mai simplu. Poliția te lasă în pace, iar trecătorii pot, cel mult, să te aplaude.

Cocaină? Îți iei de la farmacie. Arăți buletinul și plătești.

Vrei să intri la un concert de black metal? Dacă ai trecut de 80 de ani ar trebui să te lase să dai din cap direct pe scenă.

Și așa mai departe. E o prostie să crezi că oamenii în vârstă nu mai vor să se distreze. Cu puțin noroc, o să ajungeți și voi la vârsta aia. O să vedeți atunci ce bună ar fi fost o lege din asta.