Iti mai aduci aminte cum era in Romania comunista?

Recunosc, mi-am adus aminte de lista de mai jos in timp ce ma uitam la ce s-a mai pus in Capsula Timpului. Nu stiu daca lucrurile astea se potrivesc acolo, fiindca e vb de alta perioada. In fine, here I go:

Mai intai pun lista originala, scrisa de o doamna pe nume Carmen Coblis (nu stiu cine e, i-am gasit totusi numele aici):

- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
- Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere…etc, expuse pe dulap
- Roboteii din pachete de tigari straine goale
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.

- Pif vs. Rahan. Sau daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican…

- Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine… prilej de picnic UTC-ist).
- Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul “alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina”.
- Cenaclul Flacara.

- Drajeurile cu dextroza Olimp.
- Negustoresele poloneze de la “nudisti”. Turistele est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni).
- Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
- Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!).

- Focul din ultima seara de tabara.
- Brigazile artistice si de “agitatie”(?!).
- Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj.
- Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!

- Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului.
- Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica.
- Cacao (sau ce-o fi fost…) indiana Maltova mincata direct din borcan, cu lingurita.
- Glucoza “din fabrica” – cu textura de sapun, dar care macar nu-ti spargea dintii.
- Pufarine.

- Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un “majorat”.
- Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
- Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru ” premianti”).

- Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul “lui” deasupra catedrei.
- Matricola si bentita.
- Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele de tren, in camerele de hotel si in scara blocului.

- Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai cotele apelor Dunarii, “Moldova Veche (cu accent pe primul “o”) baisse cent centrimetres…, corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles, ” Aici Radio (pauza scurta) Europa Libera”.

- Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu.
- Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc Majak
- Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara.
- Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca toate celelalte orori de la Fondul Plastic…).

- Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
- Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
- Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
- ABBA vs. Boney M.

- Circuitul casetelor video in natura.
- Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta.
- Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii.
- Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
- Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina pentru teme.

- Fondu’ clasei.
- Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane (“atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de muraturi!”), maculatura (ideal, cartele perforate de calculator, ca trageau greu la cintar).

- Careul din prima zi de an scolar.
- Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
- Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?…)
- Elevul de serviciu pe scoala.

- Elasticu’ = sarit pina la pierderea cunostintei.
- Nectarul bulgaresc (“bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti se opreasca in git…”).
- Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
- Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie. Comentarii la romana.

- Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
- Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare.
- Ceasurile Raketa.
- Aparatele foto Smena.

- Apa minerala Aurora, cu sedimente (“e buna, are fier, minerale…”).
- Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica).
- Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
- Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
- Pungile de un leu.

- Serialul “Liniile maritime Onedin”.
- Cupa Campionilor Europeni.
- Dumitru Prunariu.

- “Povestiri istorice” vs. “Legendele Olimpului”.
- Winnetou vs. Old Shatterhand.
- Caciulile rusesti din blana de iepure.
- Caciula de dama tip “burlan”, jambierele multicolore, mania tricotatului.

Aici vin adaugirile Corinei Matei (o prietena de-a lui Gramo, preda la Univ. Spiru Haret, la Facultatea de filosofie si jurnalism):

- produsele greu vandabile care, ca sa nu ramana pe raft, se dadeau conditionat cu alte produse mai cautate
- cercurile scolare de pirogravura, vaccinurile obligatorii si vizitele medicale in care eram cautati de paduchi

- taberele pionieresti cu ecran de film in aer liber, cu “Nea Marin miliardar” si tantari, cu paturi suprapuse si Eugenia ca gustare, schimburile de cravate de pionier cu scolarii din Bulgaria, parfumul bulgaresc oribil

- gumele de sters chinezesti cu miros fructat atat de intens, incat infigeai dintii in ele pe furis
- colectiile de ambalaje de gume, unele cu surprize (imagini de masini), caietele de amintiri numite “oracole”, cu nelipsita intrebare: “pe cine simpatizati?”

- jocurile de la blocuri, care creau mode aproape constrangatoare, gen “orientare turistica”, “uliii si porumbeii”, “tara, tara, vrem ostasi”, “pititea”, “lapte gros”
- apoi sporturi – badminton, tenis, volei, gimnastica dura, pe iarba si pe bara de batut covoare, apoi insectarele si ierbarele obligatorii pentru nota la biologie

- culegerea de matematica Gheba, turistii straini de la mare, care-ti ofereau gume dupa reprezentatiile de gimnastica la sol, in epoca Nadiei Comaneci
- excursiile cu clasa in care, la intoarcere, se jucau in autocar jocuri cu pedepse – in general, cu scopul nemarturisit de a ne saruta in diverse combinatii:),

- apoi liceele cu cladiri tipizate, salopetele pentru saptamanile de practica la strung, modificate si stramtate ca sa arati mai bine, lectiile de vals printre utilaje, maistrii agramati, dar cumsecade, inginerii deveniti profesori, predand “Organe de masini”, “Rezistenta materialelor”, “Utilaj”

- diploma de prelucrator prin aschiere, adica minima calificare pe care ti-o oferea liceul industrial (ca altul nu se gasea prin zona), pana de curent electric care devenise pentru adulti un afrodisiac:), iar pentru noi, elevii, prilej de a incheia orele mai repede

- cantecele patriotice cantate in raspar si cu tenta erotica, la bairamuri (“Noi, in anul 2000, / Cand nu vom mai fi copii, / Vom face ce-am vazut candva… / Toate visele-ndraznete / In fapte le vom preschimba…” – ha, ha, totdeauna mi s-a parut dubios cantecul asta)

- apoi taberele studentesti la mare, la casute cu doua locuri in care incapeau si cate 7-8 insi, Costinestiul, trupele rock, “Celelalte Cuvinte”, “Compact”, “Iris” etc.

- Clubul A, filmele mai altfel, mai “cu scene”, gen: “Pas in doi”, “Septembrie” (cu Anda Onesa, absolventa de Filosofie), “Prea cald pentru luna mai”, “Declaratie de dragoste” etc.

- moda parului tapat gen Madonna, a cruciulitelor si manusilor fara degete
- dermatografele imprumutate si “Strugurelul” usor colorat, folosit iarna pe motiv ca ti s-au crapat buzele de la frig

- inghetata “Polar” vara, parcurile in care veneau militienii sa te legitimeze, masinile straine care strangeau mereu in jurul lor curiosi
- discotecile cu lumina fosforescenta, savarinele, prajitura Diplomat, filmele indiene la care se strangeau, nostalgici, toti tiganii din oras

- colindatul iarna pe la profesori, olimpiadele, practica agricola – prilej de a ne evalua, la inceput de an scolar, evolutia fizicului, fumatul conspirativ, cutremurul din ’77 (primul cutremur nu se uita niciodata :) )

- Toma Caragiu, congresele PCR, “un NU hotarat inarmarii nucleare”, manualele de limba romana, “Mari sub pustiuri”, Marin Preda, Camil Petrescu, Nichita, moda meditatiilor si a memorarii manualelor

- muzica generatiei hippie, hard rock, punk, heavy metal si Modern Talking :)
- Cenaclul Flacara, dansurile lente numite impropriu “blues uri”, garderoba incropita pe cont propriu, la masina de cusut, costumele de baie din strainatate, “pachetele” din strainatate

- corespondenta cu fostii colegi care faceau armata, betiile lor teribiliste, nebunia admiterilor la Drept si Medicina… eh, si atatea altele…

In fine, iata si contributia lui Gramo:

- vizitele cu clasa in diferite fabrici; te alegeai cu: panglici, nasturi, pilitura de fier, bomboane, suruburi, rumegus etc.
- sirop la pahar, ginul de la covasna, numit covagin :) (chiar am baut asa ceva!) vin spumos, Cico, Citrom (intr-un ziar era un articol ‘Omul si citromul’), RDD (rachiu de drojdie), RDV (rachiu de vin), saniuta, tuica cu 2 prune mov pe eticheta (“ochii lui dobrin”);

- masinile cu numar 12 B si barfele despre fete care umbla cu strainii;
- tevi de cornete furate de pe santierele de constructii;
- matricola cu arici, pe care o puteai dezlipi dupa ce ieseai din liceu :-P

- geanta de masca de gaze pe care scriai cu pixul numele “formatiei favorite”;
- tabloul cu carul cu boi, cel cu corabia in mijlocul furtunii, papusile matrioshca, bibelourile chinezesti cu un batran care pescuieste sau ceva asemanator; tin vag minte cateva bibelouri standard, care apareau in toate casele;

- frigiderul Fram, modelul de pe cravata tovarasului, despre care se zicea: uite, i-au pus plachiurile (chestiile alea de metal care se puneau la pantofi in virf sau in calcaie, sa nu se toceasca talpa) pe cravata;
- bancurile cu bula;

- revista urzica, perpetuum comic, almanahul flacara; senzatia de incantare pe care o aveai cand aparea un almanah nou – o data pe an :(

- ziarul “Magazinul”; ziarul ala care aparea saptamanal si era editat de Eugen Barbu, parca, unde aparea un top muzical pe ultima pagina! nu-mi mai aduc aminte numele, in schimb tin minte ca la un moment dat aparea si o culoare indrazneatza prin pagini (in afara de negru si, cel mult, rosu si un pic de albastru, nu tin minte culori in ziare): violet!

- biletul de tramvai de 60 de bani! tramvaiele cu taxator / taxatoare;
- Dambovita de dinainte de amenajare, vechiul pod Grant, vechile linii ale tramvaielor si ale masinilor in Bucuresti, apoi demolarile, circurile foamei, constructia metroului;

- cutremurul din ’77, intr-adevar :)
- mersul pe caldura si praf la manifestatii;
- tigarile Dacia, cu filtru din hartie igienica; tigari cubaneze: Ligeros, Popular, Upmann; tigari sarbesti: Vikend; albaneze: DS; BT-ul bulgaresc; 2 lei 25 un pachet de Marasesti; Carpati de Sf. Gheorghe vs. Carpati de Bucuresti;

- programele de la bulgari: studio X (pronuntat hix), cu filme politiste din Anglia si America din anii 50-60, leka noshti detza; teatru englezesc luni la romani;
- Ciresarii, Racheta Alba, Lassie;

- emisiunea Lumea copiilor – duminica dimineata; duminica dupa pranz, la Gala Desenului Animat: Povestiri din padurea verde, Woody, Tom si Jerry; in rest, 10 minute seara: mihaela, lolek si bolek, balanel si miaunel si de la capat; povestea de la “Noapte buna, copii!” – citita la 8 fara 10 de Silvia Chicos;

- cutiile de tabla in care se vindeau prajiturele, ceai s.a. inainte de comunisti, pastrate cu grija de bunici;
- cercul de filatelie, radioamatorism etc.
- concertele cu Iris si Voltaj din Sala Victoria (acum Cazino Victoria); apoi cele de Black, Speed si Trash-Metal din clubul IREMOAS, la capatul metroului spre Industriilor;

- lectiile despre circulatie prezentate de tovarasii militieni; elevii de serviciu care stau sa dirijeze circulatia la trecerea de pietoni;

- sucul de rosii comunist, eventual cu mucegai la fundul sticlei, conservele stricate de fasole cu costita, cozile la mici si bere de la mare, pranzul la autoservire, unde mergeai cu tava si trebuia sa alegi intre chiftelute marinate si macaroane :)
- Radio Ric – primul aparat de radio portabil cu o casca de bagat intr-o singura ureche;

- maistrul care dicteaza chestii interminabile de protectia muncii la practica, dupa care te pune sa pilesti o bucata amorfa de metal pana devine un cap de ciocan :)
- admonestarile dirigintei pentru ca ti-ai pierdut inelul ala transparent de la cravata de pionier si ai legat-o cu nod;

- ciocolata Pitic (te face voinic), pasta de dinti Cristal (face dintii ca de cal), napolitanele Gigel (ii fac la fel);
- un film serial despre viata lui Leonardo (tin minte si acum melodia genericului, semana un pic cu melodia de la Sclava Isaura :-)

- Mos Gerila in loc de Mos Craciun (adaptare dupa rusi, unde era Dedushka Maroz)
- talpici peste pantofi, sa nu strici parchetul facut din fondul clasei; botosei la gradinita, cei mari purtau galosi, sosoni…

- la un moment dat masinile cu numar cu sot circulau intr-o duminica, in cealalta masinile cu numar fara sot;
- Sambata nu era zi libera – mergeam la scoala!

UPDATE: Am gasit aici o continuare alternativa a postului initial al doamnei Coblis.


53 thoughts on “Iti mai aduci aminte cum era in Romania comunista?

  1. Carmen

    Buna,

    Cum ar putea sa lipseasca din capsula aceste amintiri – in ciuda griului lor, atat de dragi pana la urma, fiindca vorbesc despre copilaria noastra.

    La multi ani!

    Carmen

  2. gramos

    La multi ani, Carmen! Daca vreti sa le includeti in capsula, go ahead. Ne bucuram sa putem participa la un proiect misto. Poate lista respectiva le va trezi si altor oameni diverse amintiri si se mai adauga lucruri noi… :)

  3. krossfire

    Pentru mine au fost destule momente traite ulterior revolutiei.(Cel putin cele cu roboteii si bananele). As prefera sa nu asociez aceasta perioada comunismului :)

  4. Ruxx

    :O mergeam la scoala sambata? Eu una nu-mi mai aduc aminte… :D Dar imi aduc aminte de un pui smecher, afumat, bine “imbracat” intr-o plasa rosie, Picorom, pe numele lui adevarat… Cred ca era cam dificil de procurat pentru ca destul de rar era invitat la masa noastra… Dar si cand aparea… Doar oasele si plasa ramaneau din el…

  5. arhitectul

    Am trait destul in Romania condusa comunist; cat era Romania de comunista sau romanii in final, asta e o alta discutie; ca si acum, de pilda, cand as pune in discutie si libertatea, si democratia, si capitalismul si multe altele; in plus, pot spune asta in primul rand pentru ca ma bucur de toate acestea intr-o oarecare masura, la fel cum imi si lipsesc. Am mai citit – si mi-a facut placere – relatari ale unor oameni mai tineri decat mine despre vremurile acelea si, asa cum am mai scris, blog-ul “la trecut” mi se pare foarte bun iar proiectul “capsula timpului” o idee excelenta, sper sa nu se opreasca anul acesta (desi ideea de a-l incheia la 1 ianuarie avea semnificatia ei).
    De fapt m-am oprit aici sa scriu doar ca am niste amintiri gri superbe din perioada aceea care mi-a dinamitat definitiv constructiile mentale despre bine si fericire; candva poate ma voi hotara sa scriu despre toate acestea si probabil ca tot in “capsula” sau “la trecut”, daca nu voi inchide capsula in mine si de data asta.
    PS: la multi ani si tie, Carmen, intr-adevar, cum spuneam, amintiri gri (desi nu numai gri) si dragi; si, Ruxx, da, mergeam la scoala sambata (sambata era o zi de lucru, de obicei mai scurta, pana la inventarea SRL-ului avant-la-lettre care, in mod ironic acum, insemna “saptamana redusa de lucru” si, pentru cine nu mai stie, comasa doua sambete scurte intr-una lunga ca sa permita doua weekend-uri de cate doua zile pe luna).
    PPS: n-as vrea sa incep acum, dar iau la intamplare o reletare: biletele de tramvai nu erau de 60 de bani, ci de 25 si 35 de bani la clasa a doua si 30 si 40 de bani la clasa intai (sper sa nu ma insell), variau in functie de distanta si declarai singur daca mergi mai mult sau mai putin; primele mele calatorii cu tramvaiul, adevarate aventuri (imi amintesc si acum de prima zi cand am avut curajul, copil fiind, sa merg singur doua statii in loc de una singura) le-am facut cu bilete de 25 de bani. Cand am mai crescut si mergeam la scoala de muzica plateam deja 40 de bani, eram cavaler deja! si economiseam banii pe care mi-i dadea mama ca sa-mi cumpar sirop (1.25 lei) si branzoaice (vreo 2-3 lei) ca sa imi cumpar carti de la libraria din drum din care uitam sa mai ies. Gata, am terminat :) sa avem un an fericit!

  6. cris

    eu imi aduc aminte de zvonuri care se auzeau prin cartieri
    - cica andone a comis 2 accidente dupa finala cu steaua din 87 (cred)
    -ca steaua a vandut meciul cu psv eindhoven pt. niste combine muzicale cu video care costau cica 6000$
    -ca tigancile urineaza pe semintele pe care le vindeau la meciuri
    -se bocea la moartea cuiva ca la conservator
    -ca “ciunga” turbo ,aia cu surprize cu masini ,a otravit un copil la mare
    -ca bananele nu contin vitamine

  7. gramos

    @arhitectul: da, probabil ai dreptate – un gramo era mic si s-ar putea sa-si aduca aminte gresit povestea cu 60 de bani iar celalalt nu se nascuse inca (si, oricum, nu statea in buc);

    adaugirile tale mi s-au parut misto; daca mai ai, sunt binevenite :)

    @cris: yep, faza cu tigancile (doar tigancile, nu si tiganii, mind you, oare de ce?) care urineaza pe seminte o stiu si eu :) foarte ciudat mecanismul zvonurilor :)

  8. Maidenjad

    …..Si GUMELA , patratelul acela de calcar in care-ti spargeai dintii — bomboanele “cubaneze”, portocalii, printre care , daca erai norocos , mai gaseai si cate una rosie — ciocolata chinezeasca , 100 la cutie , precum niste lingouri cat degetul .. si guma chinezeasca . invelita in foita de orez .. 3 lei … mamaaa cat imi este de foame .. promit sa revin ..

  9. DarkAngel

    - programul la televizor era de doar doua ore iar una era despre Ceausescu iar una despre politica

  10. arhitectul

    @gramos: am uitat sa raspund aici: nu cred ca isi aminteste gramo gresit, cred ca la vremea la care plateam eu 25 de bani biletul de clasa a doua, gramo nu prea avea cum sa foloseasca tramvaiul :)
    mai tarziu, cand gramo platea 60 de bani, si eu plateam tot atat; si am platit progresiv mai mult pana la suma de 1 100 000 de bani (11 000 lei vechi) :D
    evident ca mai am si alte amintiri din perioada aia, dar ezit totusi sa imi scriu cu totul blogul in blogul vostru (sa ma mut aici, adica :) ); multumesc oricum de invitatie, poate facem o pagina tematica in sensul asta, ar fi amuzant si interesant;
    ma gandeam la ceva combinat cu relatari (texte), fotografii (, desene … :) ) si frappr.com, cum sugerasem cuiva sa faca un site legat de iasi si, apropo!!, ma gandeam sa va sugerez si voua sa faceti ceva legat de brasov!
    (m-ar tenta un brasov, un sibiu virtual de tipul “unofficial site of…” si, de ce nu, un bucuresti, desi m-as mira sa nu existe ceva inceput in sensul asta pentru bucuresti, am sa caut)

  11. mihai

    Era bine. Era foarte bine. Nu imi era frica ca nu am ce sa mananc a doua zi, si intr-adevar, era cam frig iarna, dar se facea repede vara :) Cat despre intreruperea curentului… era si asta un lucru bun. “Light pollution” anyone ? (http://en.wikipedia.org/wiki/Light_pollution).
    N-am trait intr-o familie in care sa se asculte “Europa libera”, de fapt cred ca nimeni din bloc nu asculta asa ceva, de fapt cred ca nimeni pe o distanta de doua cvartale nu asculta asa ceva. Erau blocuri de oameni simpli… muncitori, maistri, sudori, gunoieri, strungari, brigadieri…
    Copiii aveau nume normale. Gigel, Fane, Tica, Liliana, Dumitrita, Nicu… Nu aveam bunici care sa aiba grija de noi. Stateam singuri toata ziua pe afara cu cheia de gat.
    La scoala, podelele miroseau a motorina. Sambetele chiuleam. Cine avea nevoie sa stie “lucru manual” si “caligrafie”, oricum? Caietele de biologie cu cate o foaie alba (pentru desenul porcului, gainii, curcanului) si una de dictando.
    Congresul al XIV-lea. Difuzoare puse in fiecare clasa din scoala, noi luand notite. Sau poate eram singurul. Articol din “Scanteia” din 10-12 decembrie, ’89… “In Polonia sunt 5 masini Rolls-Royce. Polonezii se indeparteaza de spiritul socialismului”. Hartia lucioasa a revistei “Uniunea Sovietica”. Romanele istorice de la editura “Facla”. Caricutarile din revista “Rebus”. “Fotbal minut cu minut”. “Copiii capitanului Grant”. Paganel. Caciulile rusesti din blana de iepure.

  12. gramos

    @arhitectul: da, lui Gramo nu i-ar sta bine in postura de corporatie multinationala, umflata cu posturi despre toate prostiile, care se repede sa inghita un blog dragutz, frumos si aerisit :)

    avem un site intreg cu o calatorie virtuala de la 2 mai la vama veche, mergand pe malul marii & stuff (cu brasovul nu-s destule materiale) dar deocamdata e doar pe un cd :(

    @mihai: ok, cand esti copil ai mai putine griji; unii ar spune ca nici n-ai nevoie de prea multa libertate de gandire si de exprimare, da’ nu e sigur ca e asa.

    da’ erau difuzoare in clasa si ne puneau sa ascultam cuvantari in difuzor! iar la liceu la dirigentie trebuia sa prezentam conspecte din ziarul Scanteia (still, nu-l stiu pe ala cu RR-urile)!

  13. Comandantul de grupa

    Priceless!

    Cati neuroni prafuiti mi-ati reactivat cu blogul asta! Chestii de care am uitat ca au existat candva. Si nu-i asa, nu suna foarte rau, asta-i sindrom Stockholm in toata puterea cuvantului.

  14. grimi

    in lista ta, ma rog, amintita noua de tine, parca nu apare actiunea culesului de chistoace de tigari, de la intrarea in magazine (bucur), lasate de diversi si considerate, dupa marime, sau comparate mai de graba, intr-o fireasca joaca de rubinii adolescenti, “generali” (cele mai mari) si tot asa.
    si cred ca ar mai fi dar nu le spun pe toate acum

  15. Asahel

    Daca-mi mai aduc aminte de perioada comunista? nu prea, eram copil. Era bine, era asa cum trebuia sa fie, iar atunci cand, dupa revolutie, o verisoara mi-a spus ca si-a pus…cablu, si ca are un post numai cu desene animate, n-am crezut. Era vorba de Italia 1 si dadeau desene dimineatza – nu toata ziua, dar tot extraordinar mi s-a parut. La fel si dezinvoltura prezentatoarei, spoturile publicitare, emisiunea karaoke cu Fiorello :D etc.

    Strict despre epoca de aur imi amintesc:

    -revista cutezatorii, Jules Vernes-urile cartonate, almanahul Urzica (aveam doar unul pe care il tot reciteam – noroc ca am memoria scurta), Pif-urile, ambalajele galbene, din plastic, pentru jucariile din ouale Kinder (pe care le vedeam cateodata impodobind antenele masinilor);

    - cip-urile, pufarinele, pufuletzii pudrati cu lapte praf, de care mi-e dor; “alifia chinezeasca”, in cutiute mici ca o moneda;

  16. Asahel

    - bomboanele chinezesti de tuse, mentolate, in cutie metalica verde; seringile din metal si sticla care se sterilizau prin fierbere.

    - ciocolata chinezeasca invelita in foitza aurie; “crevetii”; acadelele din zahar ars in forma de cocos, pe care le vindeau tzigancile; stransul maculaturii; ierbarele si insectarele pentru ora de biologie (sau, ca alternativa, ghiveciul cu flori pentru laborator).

    - “Pepsi – Cola” cu sigla vopsita pe sticla; oranjada; panourile cu pahare de suc stilizate care decorau cofetariile; profiterolul, care nu-mi placea.

    - jucariile de plastic – cowboy, indieni si cai. Papusa Lili, din blanitza artificiala, umpluta cu caltzi si cu cap de cauciuc; “trei culooori cunosc pe luuuu-mee” inaintea fiecarei zile de scoala.

  17. Asahel

    - saltelele de apa, grele, din panza cauciucata, cu o fatza rosie si una bleumarin, ori rosii cu buline colorate, ori cu model fagure de albine; pompa aferenta “de picior”

    - galetusa din plastic + greblutza si lopatzica, cumparate in fiecare an la mare; mingile gonflabile, mari, in doua culori.

    - cainele de plus cu cap care oscila, de pus in masina :); bibelourile – balerina, calul cambrat, tigrul, sfesnicul cu trei ingerasi. Angela Similea “Vooom cantaaa..pentru mileeeeniul treeei”. Mirabela Dauer, Corina Chiriac. Revelioanele la TV. Efectele speciale…speciale :) (de ex. artistul_pe_clapele_unui_pian). Mos Gerila. Colindatul. Soimii partiei, cu uniforma portocaliu cu albastru. Insignele. Shoshonii in carouri, la gradinita. Peretele pictat cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici.

  18. loucienne

    fratilor, perioada dinainte de ’89 putea fi misto daca luai totul in gluma, daca faceai haz de necaz reuseai sa vezi si partea buna a lucrurilor. acum de exemplu unde te mai duci sambata seara cand nu ai bani, nu era mai bine atunci cand ne strangeam la un ceai dansant? duminica un fotbal la padure sau iarna cand jucam remy sau carti la lumina lumanarilor? hai sa recunoastem ca lumea era un pic mai prietenoasa decat azi cand te invidiaza pentru cel mai mic lucru.

  19. eu

    hihi, imi aduc aminte dar nu cu placere…statul la cozi…frigul…intunericul…imnul cantat in fiecare dimineata la scoala, in picioare, cu ochii in tabloul tovarasului iubit…teava pe care o puneam la aragaz atunci cand se stingea lumina, litere facute la lumina lumanarii, controlatul temelor, a unghiilor si batistei ( pt ca eram sefa de nu stiu ce ), careul din fata scolii din fiecare dimineata unde trebuia sa faci si exercitii de inviorare (eu nu faceam, pe motiv de scutire medicala de educatie fizica si sport), uniforma, soimii patriei, pionerii, geanta enorm de grea, de-mi facuse bataturi in palme, omorul cauzat de primirea de portocale la alimentara, ratia, vizitele la muzee, injuraturile bunicului la adresa lui ceasca si groaza bunicii ca il aud vecinii, si ar mai fi…

  20. bagpiper

    eu imi aduc aminte ca trebuia sa cantam 3 culori inainte de-a incepe orele si ca daca nu eram cuminti ne punea sa stam cu mainile sus, asta la scoala:D
    imi amintesc de marea de cutii de creveti din alimentare
    damn, refulasem destul de bine perioada aia :D, acum uite ce-ati facut :P

  21. eu

    @bagpiper:o da…muntii de cutii de conserve de diferite culori :)
    si “minunatele” actualitati despre recolte, societate multilateral dezvoltata si conducatori …
    @gramo: de ce? ce v-am facut? :)

  22. Asahel

    Mi-am adus aminte ghiozdanele :D mi se pare ca era un singur model. Erau patratozoase si tari, cu imagini din desene animate (eu aveam cu alba ca zapada & piticii aferenti, dar existau si cu bambi). Se incheiau cu un fel de clapeta.

  23. gramo

    @Asahel: multumim pentru contributie!

    @eu si bagpiper: sorry, n-a fost cu intentii rele! :) in fond, pentru unii dintre noi, nu e vorba de comunism, fiindca eram prea mici pentru asa ceva, ci doar de propria copilarie :)

  24. cutish

    fantastic..:d recunosc ca ar fi trebuit ,pentru o mai buna pregatire a postului meu,sa citesc lunga lista de aici..culmea e ca ma regasesc in multe din fraze, desi nu pot spune ca am gustat din plin perioada…dar marturisec ca imi pare extrem de bine ca a mai traumartizat pe cineva mancatul de banane verzi>:)…..si eu ma uitam la programele de pe bulgari,la miaunel,la lolek,am citit ciresarii de vreo 2 ori(exceptand primul volum pe care l’a imprumutat mama nush cui si nici pana in ziua de azi nu stiu ce continea),cat despre pasta de dinti cristal…..mamaie inca mai cauta,ca “aia era cea mai buna”:d

  25. gadjodillo

    Brasov. Octombrie 1989. Incepea scoala; clasa a noua – cu “practica”. In subsolul liceului Saguna, atelierele. Noi ne pregateam sa fim elite, ei ne invatau cum sa taiem niste sertare mari de metal in doua (oare de ce?). Eram o clasa mixta: jumatate honteristi, jumatate navetisti. Cum nu se putea mai rau. Honteristii erau copii de familie buna, cu engleza, pian, reviste nemtesti, video, televizor color, strampi fini si cunostinte vaste despre una, Diana, si una, Sissi. Despre care noi, zarnestenii, codlenii, risnovenii si branenii nici nu auzisem vreodata. Discrepanta era prea mare. Noi invatam franceza si germana, ei germana si engleza. Noi eram prost imbracati, nu eram niciodata in “Weekend” in oras, nu puteam vorbi in afara lui hic et nunc – ei, da.
    Dupa citeva luni, insa, a venit revolutia, iar clivajul s-a tot micsorat.
    Tinerii fii de neurochirurgi, avocati, judecatori, nu s-au mai distins atit de tare de noi, ceilalti – chiar daca o privire mai atenta ar fi distins hainele turcesti de cele nemtesti, manierele si rezerva specific teutone de libertatea noastra prost asumata – hoinareala fara sens in inceputul de capitalism (primele buticuri din Brasov – cine si le aminteste?)
    Eu da, pentru ca, personalitate adictiv-compulsiva, imi creasem niste trasee ritualizate, zilnice, de la iesirea de la ore pina la gazda la care stateam. Ele cuprindeau vizite (shopping by eyes) in majoritatea magazinelor de pe traseu, cu opriri speciale in librarii si cofetarii.

  26. andreanum

    Sa nu uitam de filmele indiene O floare si doi Gradinari si Vagabondul, de 7 mirese pt sapte frati difuzat compulsiv, de desenele animate cu mihaela, omuletul lui gopo si Rock po birzo si studio x de la bulgari, dar mai ales de senzatia Dallas. Jocul de “Nu te supara frate” si “Scrabble”. si nu imi mai vin acum, dar sigur mai gasim, sper sa nu fi repetat prea multe din cele zise deja.

  27. Gigi_3

    Si mie tot de Brasov imi sunt legate cele mai multe amintiri din perioada cu pricina…

    Cele mai grozave, pentru mine, erau filmele, care mi se pareau mereu aceleasi – sau poate chiar asa era: Caderea Berlinului, Batalia Stalingradului, Cazacii de pe Don,…

    Si de fapt, doar rusesti si doar cu mici ocazii erau si unguresti sau german-democrate. Italiene si frantuzesti, au aparut mult mai tarziu iar din celelalte tari (SUA, etc.) si mai mult mai tarziu.

    La liceul Saguna era internat pentru cei din alte localitati, iar eu eram printre cei care, desi nu eram printre interni, luam masa de pranz acolo.

    Si tot la internat, sambetele se organizau “ceaiuri dansante”. Interesant era ca se facea si o “lista de prezentza” pentru a sti cine a fost si cine nu. Cui serveau datele, nu pot afirma precis.

    Eh ! si multe altele… cele mai multe fiind clar prezentate in primul articol al blogului.

  28. Ilie

    Este extraordinar cit de “comuna” a fost experienta a Bucurestenilor cu Bistritenii.
    99% din cele presentate mi-au trezit amintiri si certitudine ca au existat, inclusiv Lasie si alte magazine germane la care am fost introdus de prieteni mei sashi.

    Ceea ce este ironic este ca eu am fost FOARTE FERICIT SI STIAM ASTA in pofida saraciei si ridicolului multor din situatiile in care ne aflam.

    Nu este nici un dubiu ca bogatia nu aduce fericire. Ma gindeam daca si alti (sau citi oameni simt la fel)

    Chiar daca traiesti intr-o tara in care ai 200 de hirtii igienice pe raft si 100 de feluri de brinza (care oricum nu are nici un gust – nici macar rau), chiar daca poti sa iti cumperi o masina (automobil) in fiecare luna – asta nu INSEAMNA NIMIC. Poti fi o maimuta maniaco depresiva searbada si golita de sentimente inaltatoare si intrebari existentiale.

    In perspectiva, a fost o chimie sociala (dincolo de Securitate si jeg si umilinta) care a favorizat, paradoxal, fericirea.

    Ilie

  29. Ionatan

    Curat murdar… Dureros dar adevarat.
    Imi place poezia asta. Asa resimt ce-ai scris aici, ca pe o poezie, mai degraba o imagine suprarealista… Cat colb incape intr-o memorie?
    Cred ca suntem cam de-o varsta. Ma i8ntreb, tinerii cat pricep?

  30. elena

    Am de fapt o intrebare. Nu stiu daca a pune intrebari se impaca cu politica lui Gramo, eu imi asum riscul.
    So, stie cineva cum se numeau acele desene animate, au rulat pe vremea de mult apusa a comunismului, care incepeau pe un fond negru unde o mana desena cu un creion o linie alba
    Din linia alba se ridica un personaj, (era doar un contur, nici nu mai stiu daca avea picioare) care facea tot felul de tampenii. Nu vorbea in sensul propriu al cuvantului ci doar bombanea si “Desenatorul” ii desena lucrurile pe care peronajul le cerea.

  31. gramo

    @Ionatan: multumim! noi nu ne simtim prea batrani, in orice caz :) chestiile care se intampla in jur inca ne fac sa ne simtim ca intr-un tablou suprarealist uneori (si asta nu e neaparat o experienta placuta; poate mai potrivit era sa fi spus “ca intr-o poveste de-a lui Urmuz”)

    altfel spus, daca ai bun simt, indiferent de varsta, poti fi stupefiat de tot felul de realitati cotidiene; asta e, poate unul din felurile in care un “tanar” poate intelege cum a fost in Romania pe vremea comunistilor; nu pe deplin, desigur, asa cum nici noi nu intelegem cum a fost in anii 50 sau in anii 60 (sau chiar si in anii 70).

    @elena: Gramo incearca sa “implementeze o politica de facilitare a punerii intrebarilor” :)

    dar cum se cheama desenele nu stim; ceva vag parca ne vine in minte, dar nici o denumire :( poate stie altcineva…

  32. Trix

    Pentru cine isi mai aminteste melodia de la Album Duminical, este cantata de Gazuzu si se numeste Go Go Gorilla. Anul aparitiei: 1983.
    Vorba bancului, ce vremuri, domnule.
    Mai multe melodii italo disco au ajuns generice la emisiuni romanesti din vremea comunista.

  33. Monica

    @Elena: tu vorbesti cumva despre desenele animate P?tr??el?
    care începeau cum spui tu ?i, în care, de cîte ori b?ie?elul cu ?apc? cu cozoroc desenat de acea mân? f?cea ceva grozav, se auzea Bravo, P?tr??el!

  34. liliana

    ai mentionat nuvela lui dumitru radu popescu(daca nu spun prostii) ” Mari sub pustiuri”. stii cumva din ce antologie face parte si unde o pot gasii? am dat peste ea intamplator intr-o culegere de texte carea apartinut mamei, si m-a fermecat pur si simplu…intreaga gama de siboluri…si as vrea sa fac rost de ea in intregime( in culegere erau doar fragmente). am cautat pe la anticariate, pe net, nimic, pustiu…
    daca ma poti ajuta,raman recunoascatoare.
    ms anticipat

  35. ligia

    Eu nu eram la scoala pe vremea aceea…am nevoie de cateva exemple de astfel de cantece pentru o analiza de continut si nu stiu unde as putea sa la gasesc…

  36. Misto

    - Si eu imi aduc aminte de CipCip :)…ce se supara mama cand ne aduceau bunicii ca le aduna de peste tot de prin casa…si mentosan…

    - cozile imense la oua, la ulei, la zahar (daca aveai bafta mai prindeai)

    EUROPA LIBERA

  37. Mircea

    Sunt nascut in ’59 si primele amintiri le am de prin 64-65. Stateam in Balta Alba, in blocul 24, unul lung de tot, cu 8 scari. Cand ieseam afara, ne strangeam vreo 50 de copii si jucam “tigaitze” cu capsule metalice de sticle, calcate de tramvai. Blocul Zig-Zag de la intrarea in parcul IOR (care era doar un maidan) abia se construia si ne jucam in santier toata ziua. Ma trimitea mama, prin ’66 sau ’67, la complexul Stejarul sa iau parizer (din ala cu bucatele de slanina) si paine proaspata. Si acum tin minte bazinul cu peste din care ti-l alegeai pe care il voiai. Criza de alimente a inceput mult mai tarziu. Se vindeau icre de stiuca si halva in hartie de sac, din aia maro. Duminica dimineata iesea toata lumea de pe scara la munca voluntara in fata blocului… se plantau copaci, flori, se facea curat.
    Seara, iarna, mergeam la patinoar la Floreasca, ca la “23 August” se construia acoperisul. Mergeam cu “40″ pana in Cosmonautilor si de acolo luam 107 pana in Floreasca. Era un Ikarus vechi de-i haraia cutia de viteze si avea motorul langa sofer iar interiorul era plin de fum.
    Eh, m-am uitat povestind.

  38. VICTIMUS

    Buna!
    Cu toate ca, ne apropiem de sarbatorile de Craciun si ar trebui sa vorbim despre momente placute, dar totusi personal am avut o perioada in care am fost TERORIZAT de catre numitul, MOLDOVAN RADU SANDU care a distrus via?a a ZECI sau a SUTE de cet??eni prin b?t?ile de o cruzime inimaginabil?, aplicate locuitorilor ora?ului Miercurea-Ciuc indiferent de vîrsta, sex sau pozi?ia social?.
    Prin urmare doresc s? v? aduc la cuno?tin?? amintirile mele traumatizante.
    M? trag dintr-o familie normal?, organizat?, p?rin?ii mei fiind intelectuali, acas? aveam aproape tot ce ne trebuia ?i la vârsta de 14 ani, imediat dup? Revoli?ia din Decembrie 1989, l?sîndu-mi studiile ?i familia am fugit din România, în Ungaria deoarece n-am suportat psihic tratamentele batjocoritoare la care am fost supus timp de 2 ani la rând.cu bastonul, genunchiul, cotul, pistolul, m?tura, ?i alte multe astfel de unelte, pe care trebuia s? le aleg din dulapul ACTUALULUI INSPECTOR-SEF AL POLITIEI JUDETENE HARGHITA.
    Mai jos, doresc s? v? relatez câteva dintre modalit??ile practicate de numitul Moldovan Radu Sandu cu privire la tratamentele batjocoritoare aplicate de c?tre acesta mie personal cât ?i la foarte mul?i concet??eni din zona Miercurea-Ciuc.

    De fiecare dat? când eram obligat s? m? prezint la orele 17:00 în biroul numitului Moldovan Radu Sandu (pe vremea aceea acesta având gradul de Locotenent), pe coridorul Mili?iei mai erau nenum?rate persoane în general copiii, fete ?i b?ie?i care, la rândul lor a?teptau s? intre în birou pentru a primii o b?taie sor? cu moartea.
    A?teptarea b?t?ii nu era deloc plictisitoare deoarece în sediul Mili?iei se mai aflau ?i al?i colegi de serviciu al lui Moldovan Radu Sandu precum : Tanc?u Ilie, Cotfas Gelu, ?i al?ii la care nu îi mai re?in numele.
    Ace?tia ne obligau s? cur???m holurile Mili?iei cu periu?e de din?i, s? sp?l?m veceurile cu limba ?i cu m?inile în timp ce se urinau pe noi.
    To?i cei care a?teptam, eram introdu?i de c?tre unul din Mili?ieni într-o înc?pere ?i primeam ordinul s? lu?m loc dup? care, Mili?ianul respectiv ie?ea din înc?pere.
    Dup? câteva minute venea Moldovan Radu Sandu ?i ne întreba : De ce sta?i pe scaun? Cum v? permite?i a?a ceva? ?i ne b?tea pân? i se terminau puterile ?i ne ordona s? st?m în picioare.
    La scurt timp ap?rea Mili?ianul care, ne-a spus s? st?m pe scaun ?i acesta la rândul lui d?dea în noi cu picioarele,mâinile, bastonul de cauciuc sau de lemn, cu m?tura sau cu orice obiect care-i c?dea la-ndemân? deoarece el ne-a dat ordin s? st?m jos ?i nu în picioare ?i p?r?sea înc?perea, dar nu înainte s? ne ordone s? ne a?ez?m pe scaune.
    La câteva minute iar intra pe u?? Moldovan Radu Sandu ?i ne aplicau pe rând aceea?i b?t?i greu de descris în cuvinte.
    Pe lâng? aceste b?t?i eram obliga?i s? facem câte 500 de flot?ri timp în care,eram asista?i de Moldovan Radu Sandu sau de subordona?ii acestuia,iar când unul nu rezista fizic atunci era din nou b?tut ?i obligat s? fac? 1000 de genoflexiuni.
    Când nu rezistam fizic Mili?ienii ne c?lcau în picioare ?i ne loveau cu o cruzime de neimaginat.
    A?a trecea timpul de a?teptare pentru a intra în biroul actualului Inspector-?ef al Poli?iei Harghita.
    În biroul acestuia urma cea mai grea parte a zilei în care,trebuia s? ne prezent?m foarte mul?i cet??eni pentru a semna o hârtie precum c?, înc? nu am fugit peste hotare.
    De nenum?rate ori nici nu semnam formularul deoarece aveam mâinile umflate de la bastoanele primite în timpul a?tept?rii sau pur ?i simplu nu trebuia s? semn?m.
    În perioada comunistilor, in biroul lui Moldovan Radu Sandu mi-am petrecut cele mai groaznice momente din via?? fapt pe care, nu-l pot uita niciodat? în via?? ?i pentru care, scriu ?i aceste randuri cu speran?a c?, se gaseste cineva care sa sesizeze in vederea luarii unor m?suri împotriva acestui criminal din pricina c?ruia foarte mul?i concet??eni de ai mei au p?r?sit definitiv România.
    Mai doresc s? subliniez c?, biroul avea pere?ii plini de sânge ?i era de dimensiuni mici în care, se afla o mas? de birou, un scaun pe care, st?tea Moldovan Radu Sandu ?i un dulap care, era plin cu unelte care,serveau la b?t?ile aplicate.
    F?r? nici o alt? întroducere deschidea dulapul respectiv ?i m? obliga s? aleg unul dintre uneltele din care,doresc s? primesc b?taie.
    Eram întrebat c?, cu ultima ocazie din care am primit b?taie pentru a nu avea onoarea ca s? se repete unealta dup? care î-mi aplica c?tu?e la mâini ?i m? lega de calorifer.
    Fiind legat de calorifer nu numai c?-mi lua dreptul la replic? pe care oricum nu aveam îndr?zneala s? o iau,dar eram în postura în care,nu puteam nici s? m? ap?r de loviturile acestuia.
    Legat de calorifer eram b?tut f?r? mil? pân? cînd Moldovan Radu Sandu transpira ca un sportiv de performan??, nu mai avea puteri ?i trebuia s? ?in? o scurt? pauz? pentru odihn?.
    Cu durere în suflet ?i cu ru?ine,dar trebuie s? recunosc faptul c? întotdeauna f?ceam treaba mic? ?i treaba mare pe mine din cauza b?t?ii primite dup? care, eram trimis la toalet? pentru a m? sp?la de urina ?i fecalele aflate pe mine.
    Din p?cate de la toalet? trebuia s? m? întorc în birou pentru alte aplica?ii corporale precum :

    - Trebuia s? m? descal? ?i cu t?lpile goale s? m? a?ez în genunchi pe un scaun dup? care î-mi erau b?tute t?lpile picioarelor cu bastonul. Din toate puterile primeam 10 lovituri mari urmate de o lovitur? mai mic? pe care trebuia s? le num?r cu voce tare.
    - Eram obligat ca, cu mâinile întinse s? ?in o hârtie goal? pe care,nu scria absolut nimic ?i î-mi spunea s? citesc ce scrie pe aceasta. Eu nereu?ind citii nimic de pe hârtia goal?, primeam câte 20 de lovituri cu bastonul pe ambele mâini ?i trebuia s? le num?r cu voce tare.
    - Din când în când p?r?sea înc?perea pentru ai bate ?i pe cei din (sala de a?teptare) iar când se întorcea începea totul de la cap?t.
    - Întotdeauna aceste b?t?i ?ineau de la orele 17:00 fix pân? seara târziu la orele 21,22,23 dup? care, fiind epuizat fizic m? târam cu greu sau eram dus de c?tre tat?l meu acas?.

    V? scriu aceaste randuri cu speran?a ca atrag atentia opiniei publice, deoarece a venit momentul ca astfel de bestii precum, Moldovan Radu Sandu s? pl?teasc? pentru suprimarea mea ?i al altor sute de concet??eni ?i s? nu beneficieze de func?ia de Inspector-?ef al Poli?iei Harghita ?i de rezultatele pozitive ale integr?rii Rom?niei în Uniunea European?.
    Locul acestui om este cel pu?in la pu?c?rie deoarece în nenum?rate rânduri m-a c?lcat în picioare, m-a chinuit, maltratat ?i m-a b?tut cu bestialitate f?r? nici o judecat?.
    La fel a f?cut cu foarte mul?i copiii ?i ?i-a ?ters trecutul cu buretele negândindu-se c? vor veni ?i alte vremuri ?i la faptul c?, mi-a distrus drumul normal al vie?ii pe care,trebuia s?-l urmez.
    As mai putea enumera multe momente groaznice, dar nu doresc sa va plictisesc cu problemele mele personale.
    Sarbatori Fericite!!!

  39. goranescu

    nu pricep, parca RO era un stat de drept si plin de institutii stampilate UE, last time I checked..

    daca aveti un astfel de personaj in Harghita si astfel de marturii si probe, de ce nu ii intentati proces ?
    nu mai sunt avocati in RO, sau toti lucreaza tot pentru EI ?

    :-) si mai terminati cu amintirile astea comuniste ca nu au nici un haz.. serios, nu vreau sa-mi mai amintesc de bomboane chinezesti, atata timp cat ii lasam pe securisti in continuare sa-si vada de treaba si ne e frica sa scriem la jurnal despre Orban..

    cine DRACU e Orban asta ????

    (nu-mi spuneti ca e ministru al unui partid ‘istoric’… istoric my foot, normal, securistii fac istoria)

  40. Marius

    Am 28 de ani si am trait sfarsitul comunismului la intensitate desi aveam doar 10 ani cand Ceausescu a fost executat inca imi aduc aminte teroarea prin care a trecut familia mea, mai ales ca locuiam in aproprierea actualei Piata Revolutiei. Totusi pot spune ca traiam mult mai bine pe timpul raposatului, nu ca trai dpdv alimentar si ca distractie si siguranta.
    Uneori duc lipsa comunismului…

  41. Pingback: Mi-au placut urmatoarele formulari at Gramo`s World

  42. Adrian G

    Stie cineva cum se mai numea filmuletul de desene animate “Povestiri din padurea verde” in original? Il are cineva? As dori sa il cumpar si eu… Multam mult… Puteti sa imi scrieti la adresa adrianMG@gmail.com Multumesc mult.

  43. Roviel

    Cine isi mai aminteste de un film de desene animate care a rulat in cinematografe,pe vremea cand aparuse si Oblio,un film terifiant cu o planeta pamant ocupata de extraterestrii,carora le spunea dragoni,datorita ochilor rosii? Oamenii decazusera foarte mult si erau vanati de dragoni cu niste masini care erau ca niste bile uriase cu care ii zdrobeau pe oameni.Un copil care este crescut ca si divertisment pentru doi copii dragoni ,ajuns la maturitate,descopera un cimitir al navelor cosmice,reusesc sa monteze o nava si ajung pe o alta planeta,o planeta a viselor dragonilor,acolo unde acestia dansau in vis.Odata sparte aceste vise,dragonii orbeau si pana la urma se ajunge la o pace intre dragoni si pamanteni.Nu reusesc sa imi amintesc de denumirea acelui film.Poate ma puteti ajuta!

Comments are closed.