Intr-un post recent am scris despre “it’s my ass, and I’ll shit where I like to”.
Formularea i-a fost inspirata lui Gramo de o formulare asemanatoare, care apare pe blogul lui Zoso (am presupus, desigur, ca formularea de acolo e la misto, fiindca Gramo nu crede ca exista oameni care cred cu adevarat ca pot spune orice in public fiindca mintea lor le apartine 
).
Ideea, insa, e foarte bine redata de o chestie pe care am vazut-o ieri in statie la Universitate, in locul ala unde se renoveaza statuia (oare e statuia aia a Ioanei d’Arc pe care au transformat-o pana la urma in statuia lui Mihai Viteazul?):
Daca ne-am fi adus aminte de “it’s my party and I’ll cry if I want to” la timp, era, probabil, mai simplu
Posturi mai vechi din aceeasi familie:
Cand “ceva” devine arta
Cand “ceva” devine arta (2)
Cand “ceva” devine arta (3)
UPDATE: Cei care, datorita titlului, se asteptau sa gaseasca aici altceva, probabil cautau postul de aici
UPDATE2: Cei care nu inteleg sunt rugati sa se uite la data acestui post. Postul a fost scris inainte de articolul din Gandul, cand inca habar n-aveam de “ce ni se pregateste”.
Auelo, ce poza
) nice one gramo
Subscriu. Nu cred ca mai este nevoie sa amintesc de minunatele actiuni desfasurate pe langa TNB – ”cause it’s my penis, I’ll piss on whatever I want”.
@Ariel: mda, am nimerit “in miezul evenimentelor”
acum, pentru a nu da impresia ca e vorba de o chestie specifica romanilor, trebuie sa spunem ca femeia din fotografie, dupa ce si-a rezolvat problemele langa statuie, a iesit in statie si a inceput sa rada, sa scuipe, si sa vorbeasca singura, de unde am tras concluzia ca avea probleme serioase
@krossfire: yep, am vazut altele si mai si, dar de data asta chiar am fost pe faza