Diverse

Noi suntem bine, ceea ce va dorim si voua. Ne gandim la felul in care am putea continua proiectul “Citeste o poveste” (si inca mai asteptam reactii la episodul pilot – Habarnam). Intre altele, ne-am gandit ca poate ar merita sa incercam sa repetam istoria, folosind cartea asta:

Cartea a aparut la Editura Humanitas acum 5 ani si probabil ca nu se mai gaseste de vanzare. Poate cei de la editura vor fi de acord cu inregistrarea ei intr-o varianta audio si distribuirea inregistrarilor in scopuri necomerciale. O sa incercam sa vorbim cu ei, in orice caz.

Fara legatura, am ajuns de curand la o mare nedumerire: de unde invata copiii mici sa-si exprime nemultumirea tropaind din picioare? Majoritatea lucrurilor le invata prin imitatie, dar in cazul asta nimeni din jurul lor nu face asta. Nu e weird?

Tot fara legatura, am inceput sa ne gandim la neindemanare (din cauza unui post scris de Arhi). E clar ca neindemanarea e altceva decat nepriceperea (si e altceva si decat stangacia, dar asta e o chestie mai complicata). Anyway, nepriceperea se poate remedia. Cum ramane cu neindemanarea? Poti sa scapi de ea? Ce trebuie sa faci? Chiar ne intereseaza, fiindca si Gramo are uneori probleme cu asta.

Si tot fara legatura, vrem sa repetam zilele astea faza de saptamana trecuta. La ce ora ati vrea sa ne “intalnim”?

8 thoughts on “Diverse

  1. Irina

    Dacă eu aş avea un copil cred c-ar putea să înveţe asta de la mine 🙂 Uneori am apucături destul de apropiate de datul din picioare când sunt f supărată. De cele mai multe ori reuşesc să le înfrânez…

  2. gia

    Si eu am inceput sa cumpar carti de copii 🙂

    Am lansat si eu un proiect asemanator, daca vreti sa facem ceva impreuna, idei sunt multe cand e vorba de copilarie 🙂

  3. geni

    In primul rand; sa va traiasca micutul! e tare dragalas. Mi se pare grozav sa oferiti on line,o ora din viata voastra. Sunteti un nucleu tanar, frumos si deschis.
    Si cred ca neindemanarea, acum ca sunteti la inceput, face parte din farmecul tau personal. Pt. mai incolo, n-ar strica niste “usoare exercitii progresive de concentrare”. Toti avem nevoie de ele.Lol

  4. gramo Post author

    @Irina: noi nu tropaim cand nu ne convine ceva; Razvan (baiatul nostru), in schimb, da!

    @gia: sigur ca vrem, vorbim!

    @geni: multumim! poti sa ne spui ce intelegi prin “usoare exercitii progresive de concentrare”? chiar nu stim despre ce ar putea fi vorba.

  5. Ale

    Burattino nu e ca Pinocchio? Mi se pare ca am citit cartea, acum multi ani. Daca e de acord editura, mi-ar placea sa mai citesc. Except ca ma trebui sa fie scanata de cineva. Nu de alta, dar in Germania sigur nu am cum s-o citesc!

  6. geni

    Am glumit. Cu cat vrei mai mult sa-ti aconcentrezi atentia asupra unei actiuni ( sa nu spargi o cana de ex.) cu atat iti poate iesi mai pe dos. Dar poate cu timpul, prin repetitia actiunii si concentrarii, tragi concluzia: ori nu mai intri in bucatarie, ori iti controlezi gesturile.:)

  7. gramo Post author

    @Ale: uite ce zice Aleksei Tolstoi, autorul cartii: “Cand eram mic – demult, tare demult – am citit o carte care se intitula “Pinnochio, sau aventurile unei papusi de lemn” (in limba italiana, la papusa de lemn se spune burattino). Adesea, povesteam tovarasilor mei, fete si baieti, captivantele aventuri ale lui Burattino. Dar, intrucat cartea se pierduse, eu povesteam de fiecare data altfel, inchipuindu-mi peripetii care nu existau in carte. Acum, dupa trecerea a foarte multi ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten Burattino si m-am gandit sa va povestesc si voua, fetelor si baietilor, istoria minunata a acestui omulet de lemn”

    @geni: hihi 🙂 dar poate exista un dozaj potrivit – un varf de lingurita de atentie, dar nu mai mult, o picaturica de stapanire de sine s.a.m.d. 🙂

Comments are closed.