Cateva faze de la mare care i s-au intiparit lui Gramo in memorie

Prima faza: Langa Dinamo (terasa la care stai jumate de ora pana vine cineva sa-ti ia comanda) sta de obicei un batranel. Intr-un carucior (pare sa fie veteran de razboi, are un picior amputat). Intr-o zi citea dintr-o carte si radea de mama focului. Am tras cu ochiul la carte. Era o carte de rugaciuni.

A doua faza: In 2 Mai, in fostul Turist (acum se cheama Lula’s) e o masa de ping-pong. Intr-o seara am vrut sa jucam. Era ocupat. Jucau doua babute din sat.

Inca una: Spre sfarsitul lui august, seara, era mai frig. Dupa cum stiti (iar daca nu stiti, foarte rau), Gramo are o boala. Caciulile. Iar in seara respectiva arata cam asa:

Trece un nene, tarand o fetita de mana. Behaie ceva de genul: “Ia uite-l si pe asta, cu caciula!” Ne-am intristat (pe moment). Nu fiindca omul era un nesimtit care habar n-avea cum e ok sa te porti in public. Ci fiindca ii dadea acelasi gen de educatie si copilului.

A patra: Stateam la masa la stuf, in Vama. Vine un tip. Da noroc cu Gramo-boy, isi spune numele. Se intoarce catre Gramo-girl: “Scuza-ma ca te intreb, dar ce inaltime ai?” Iar dupa ce primeste raspunsul (1,63): “Si cate kilograme?”. I se spune si chestia asta (48). Multumeste si pleaca. Nu i-am cerut nici o explicatie, nu ni s-a parut ca ar fi nevoie. :)

Si ultima: Scuze ca va aratam din nou fundul, dar trebuie sa vedeti ce-am patit dupa ce am stat vreo ora pe un scaun cu gaurele (la o terasa de langa plaja textilistilor din 2 Mai):



Random Posts

5 Responses to “Cateva faze de la mare care i s-au intiparit lui Gramo in memorie”


Comments are currently closed.