notitele tale seamana f mult ca stil cu ceea ce am citit din wittgenstein. asta la nivel de analiza si de mod de a formula intrebarile la care vrei sa raspunzi.

ceea ce ziceai tu de ‘a convinge’ – da, nu este act ilocutionar, e act perlocutionar, pt ca presupune ceva ce nu e in mintea ta, dar a celuilalt – actul ilocutionar, in cazul asta, ar fi ‘a argumenta’, cred. dar, sigur, ele sunt legate – a convinge e perceput, daca inteleg eu bine, in textul tau, ca un fel de scop final (‘a urmari un efect’)

ceea ce mi se pare ca incerci sa faci e sa descrii relatia dintre actiuni si rationamente – pornind de la premisa ca exista reguli unice, care le guverneaza pe ambele. si ceea ce analizezi tu in primul rand sunt propozitiile – ca un fel de punct in care se intalnesc rationamentul si actiunea, ca ceva ce apartine ambelor domenii. si nu orice propozitii, dar m ales cele pe care le rostesti in cadrul unei argumentari.

vreau sa stiu daca am inteles corect ceea despre ce vb tu aici – si, daca vrei, putem continua discutia. o sa citesc si pdf-ul zilele astea, ca sa am inca ceva pe care sa ma bazez.