Sau cel putin acolo era ultima data cand ne-am uitat in Google Earth (adica acum 5 minute):
Ia uitati ce simpatic e:
Monthly Archive for December, 2008
Page 2 of 7
Ideea e ca eram asta-vara la mare, era cald, plaja era pustie, noi eram dezbracati si… ne-am gandit sa va colindam (don’t worry, e safe for work):
Craciun fericit!
Nu va intrebam ce cadouri vreti de la Mos Craciun, ci cum il ajutati… 
So, ce cadouri faceti anul acesta? Va afecteaza criza?
E o traditie destul de veche, dupa cum puteti vedea si mai jos:
Si se vede ok:
Iar domnii de la Dolce au fost foarte de treaba, s-au chinuit o gramada pana au reusit sa gaseasca un loc pe casa unde sa mearga antena s.a.m.d. (ok, n-au venit intr-o saptamana, asa cum scria pe site, ci dupa vreo 10 zile, dar am inteles ca de sarbatori e cerere mare de abonamente si sunt putine echipe care merg pe teren).
So, in calitate de oameni care nu s-au mai uitat la teve decat foaaaaaaarte rar in ultimii ani, voiam sa va intrebam: la ce ne sfatuiti sa ne uitam?
Today we’ll be listening to Beethoven’s most famous piano sonata, the Moonlight. Although the first part is beautiful, it doesn’t suit Gramo’s personality, so the last part is our favourite. Enjoy your listening:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
The midi file was created by Bunji Hisamori. We thank him for kindly allowing us to post an audio rendering of it on our blog. The file was downloaded from The Classical Music Archives. Here are the other “concerts” from this series.
Cu cine trebuie sa sarbatorim Craciunul?
- Cu oamenii la care tinem cu adevarat (37%, 60 Votes)
- Cu familia (30%, 48 Votes)
- Errr, trebuie sa-l sarbatorim neaparat? (26%, 42 Votes)
- Toti crestinii sarbatoresc Craciunul impreuna (5%, 8 Votes)
- Cu prietenii (2%, 3 Votes)
Total Voters: 161
Loading ...Ia uitati ce chestii are in el:
p.s.: Serios acum, untul de Shea nu se extrage din arborele de Shea, asa cum spun cei de la Bamboo, ci din fructele acestuia.
Daca nu stiti cum sunt povestirile scrise de Gramo, poate ar merita sa va lamuriti mai intai, fiindca altfel s-ar putea sa aveti asteptari nepotrivite vis-a-vis de asta. Dar faceti, desigur, ce vreti.
In imparatia de la capatul lumii traia un imparat. Normal, nu? Adica, ar fi ciudat sa existe o imparatie dar sa nu existe nici un imparat in ea. Doar daca tocmai a murit imparatul si nu are copii, iar oamenii de acolo inca nu stiu ce sa faca si sunt speriati si se sinucid pe capete tinandu-si respiratia sau folosind alta metoda ciudata care se foloseste la capatul lumii, in fine, treaba lor, noi nu ne bagam, dar ideea era ca imparatul nu murise, ci traia bine mersi si se plimba cu bicicleta prin parcul din curtea castelului.
Si cum se plimba el asa, vine la el un taran, fiindca imparatia era destul de ok si taranii aveau voie sa intre in parcul din curtea castelului si nu le zicea nimeni nimic si, oricum, si taranii erau ok si nu miroseau urat si nu ascultau manele si se spalau in fiecare zi.
Si zice taranul:
