este, daca vreti, un fel de adaptare din engleza a lui “present simple” (every day) versus “present continuous” (now).

din punctul meu de vedere, cititorii prin feed sunt – asa cum ati spus si voi – cititori fideli, care s-au abonat fiind in primul rand interesati de continutul larg al blogului si care urmaresc constant postarile aparute. sunt persoane care rezoneaza cu tematica blogului respectiv, care impartasesc opinii similare si care, chiar daca nu sunt activi la comentarii, prin tacere ofera un fel de aprobare tacita a textului, iar in cazul unor opinii contradictorii isi fac timp sa lase un comentariu. acesta categorie de cititori formeaza conumitatea pe care orice blogger isi doreste sa o construiasca in jurul blogului sau, sunt “publicul” pentru care iesim la scena deschisa si chiar daca nu scriem exclusiv pentru ei, totusi prezenta lor acolo ne ofera un sentiment de apartenenta, un confort al acestei aprobari tacite a gandurilor si ideilor noastre.

pe de alta parte, cititorii rss sunt in genere oameni ocupati, grabiti, care doresc rapiditate in informare si, daca un anumit text nu este de interes, arunca o simpla privire pe diagonala si sar la urmatorul post. de asemenea, cititorii rss par interesati exclusiv de continutul blogului, nu si de comentariile de la postari, deci de la inceput i-as incadra in categoria cititorilor care nu vor face dialog, ci doar vor absorbi informatia. sunt bloguri unde acest tip de cititori este foarte potrivit, acele bloguri care nici nu reclama discutii interactive la comentarii, ci doar reflecta stari de spirit ale autorului, care nu cauta feedback direct.

in balanta, vizitatorii unici, mai ales daca nu se mai intorc, sunt un fel de “public accidental”, un fel de “conversatie de tren” – nu stii daca-i vei reverea iar placerea conversatiei trebuie, de multe ori, limitata la continutul postului respectiv. multi dintre ei apar in urma unor cautari pe diverse motoare, citesc textul de interes, poate mai “frunzaresc” doua-trei postari si pun cateva intrebari la subiect dar, odata gasita informatia de interes (cei care cauta o odresa, o informatie despre un medicament, o reteta culinara etc.), nu vor reveni pentru simpla placere de a citi.

as adauga si ca multi dintre acesti unici, sositi prin intermediul motoarelor de cautare, inchid blogul in mai putin de 10 secunde, daca informatia gasita nu este relevanta pentru cautarea lor… deci contorizarea lor, din punct de vedere al interactiunii cu cititorii, este absolut subiectiva si inutila in discutie.

Si da, si Gramo trage mai mult inspre fidelitate. Asta poate si fiindca ne plac mai mult discutiile, si nu simplul feedback, iar in comentariile de pe un blog discutiile se leaga mai greu (mai greu decat pe un forum, dupa cate am observat).

@Arana: Aaaa, e limpede raspunsul la intrebarea de la sfarsit. Dar uneori un blogger poate simti nevoia sa primeasca,… “incurajari”, sa zicem, sa simta, mai ales daca incearca sa faca o chestie utila / folositoare / buna / etc. si pentru altii, ca rezultatul e apreciat de cineva…

@phidas:

@vera: Hihi, serile trecute ne gandeam si noi la blogul obliei si la cum l-a dat ea la infiat; chiar ne gandeam ca ar putea fi o idee buna, daca n-o sa mai avem prea mult timp la un moment dat pentru Gramo.

Un blog ca jurnal public,… de ce nu? G scrie asa pe bloguletul lui,… nu se uita pe statistici cu numarul de vizitatori, nu raspunde aproape niciodata la comentarii, gandeste cu voce tare si dialogheaza cu el insusi

V-as intreba ce preferati: 20 comentarii la subiect, cu argumente etc, sau 50 de comentarii ori monosilabice, ori pe langa, ori cu prea mult timp liber, in orice caz fara prea mare legatura sau relevanta pentru postul in cauza.

Eu unul prefer fidelitatea. Fidelitatea nu exclude noi cititori.