Internetul e plin de frustrati

Ati mai auzit chestia asta, nu? Mai intai erau niste frustrati care scriau pe liste de discutii pe mail. Si niste sociofobi, bineinteles. “Pai cum vine asta, in loc sa iesi afara, sa vorbesti cu alti oameni, tu ii scrii mesaje unui robot pe care-l cheama ‘Majordomo’? Adica? Nu poti interactiona decat cu un servitor, ca sa fii sigur ca iti e inferior?”

Dupa aia au aparut frustratii care stateau pe forumuri si pe IRC, mai tarziu frustratii de pe grupurile de yahoo si de pe hi5. Iar apoi au aparut bloggerii – niste frustrati care improasca oamenii cu mizerii din spatele monitorului. Iar la urma au venit frustratii de pe Twitter.

Well, daca nu ati avut rabdare sa cititi pana aici, probabil ca o sa credeti ca asta este si parerea mea. Daca ati avut, atunci va multumesc! Deja am scapat de o mica frustrare. 🙂

Vreau sa spun, de fapt, altceva. Nu cred ca sunt mai multi oameni frustrati pe internet decat pe strada. Poate impresia ca sunt mai multi se datoreaza si faptului ca pe net oamenii isi exprima mai usor frustrarile decat pe strada.

Dar cred ca sunt destui oameni pe care suntem tentati sa ii consideram frustrati, in virtutea prejudecatii exprimate de titlul postului astuia, din cauza ca nu ne uitam mai atent la ei.

Sunt multi oameni care nu stiu sa se poarte online, pur si simplu. Asta nu inseamna ca au neaparat tot felul de frustrari.

Pot fi oameni foarte ok si chiar politicosi in viata reala. Acolo au invatat sa se poarte civilizat (presupunand ca nu sunt romani, desigur). Acolo stiu ca actiunile lor pot avea consecinte.

Dar pe net lucrurile stau altfel. Ii poti spune orice vrei unui strain care nu te va intalni niciodata si nu va afla niciodata cine esti. Care e motivatia pentru a te purta civilizat in conditiile astea?

Daca ai o identitate fictiva, poti avea impresia ca actiunile pe care le faci nu sunt ale tale. Sunt ale unui personaj. Tu insuti / insati n-ai nici o responsabilitate pentru ele. Poti spune orice.

Autocenzura dispare, dar asta nu e un semn de frustrare. Si nici nu e singurul ingredient al comportamentelor care ajung sa produca aparenta frustrarii.

Trec la altceva. Atunci cand interactionezi doar in scris ai mai putine indicii. E mai greu sa te prinzi, uneori, despre ce context e vorba (glumim, discutam, e vorba de ceva personal, facem schimb de impresii? care e gradul de familiaritate potrivit? mi se cere parerea sau nu?).

Sa ne uitam la niste exemple. Cineva posteaza un clip pe YouTube. Sa zicem ca e vorba despre un film “de familie”. E pus acolo pentru rude si prieteni. Cu toate astea, unii oameni se apuca sa comenteze. Ei simt nevoia sa spuna ca filmuletul li s-a parut plicticos, ca oamenii din film sunt banali sau urati si asa mai departe.

Nu realizeaza ca nu se afla in contextul unei discutii. Ba chiar si-ar putea inchipui ca au avut “o contributie critica importanta”. Datorita lor, autorul clipului va face filmulete mai bune. Problema, bineinteles, e lipsa de intelegere.

Alt exemplu. O fata scrie pe blog, asa cum ar scrie intr-un jurnal, ca a avut o zi proasta. Vorbeste despre ea, despre ce i s-a intamplat, despre cum se simte. Nu cere sfaturi. Se asteapta, cel mult, sa afle ca mai sunt si alti oameni in situatia ei. Dar se trezeste cu diverse comentarii de genul “uite ce trebuie sa faci, uite unde ai gresit, nu te mai plange, nu ma intereseaza ce spui”. Din nou, comentatorii n-au inteles despre ce e vorba.

Uitati inca un exemplu. Cineva scrie o povestire abracadrabanta, ca sa se amuze. Altcineva ii lasa un comentariu in care ii spune ca povestirea i s-a parut foarte proasta. Daca e ignorat, comentatorul se revolta: “nu accepti nici o critica.” Autorul povestirii poate ajunge usor la concluzia ca s-a intalnit cu un comentator frustrat, ros de invidie s.a.m.d. Dar n-ar fi si aici o lipsa de intelegere?

Sa ne inchipuim ca reprosul ar fi fost insotit de argumente. Sa zicem ca ar fi fost scris de un critic literar consacrat, pe care cu greu l-am putea suspecta de invidie fata de un biet posesor de blog. Reactia ar fi fost, in fond, la fel de nepotrivita, fiindca vizeaza un text lipsit de orice ambitii literare.

Cred ca exista multe situatii in care, daca dai la o parte prejudecata cu frustrarea, vezi altceva. Lipsa de educatie (cel putin cu privire la modul in care e ok sa interactionezi cu alti oameni pe net) si lipsa de intelegere.

Si mai sunt si alte lucruri. Pe net se citeste pe fuga si pe sarite si se raspunde imediat, fara prea multa reflectie. In plus, sunt putini oameni (si nu doar pe net) care, chiar si atunci cand e clar ca e vorba despre o discutie, reusesc sa isi pastreze atentia asupra ideilor aduse in discutie si sa nu treaca la persoanele care discuta.

(Vreau sa inchei, dar pentru ideea de dinainte am totusi nevoie de o paranteza. Atacurile la persoana nu sunt neaparat produsul unor frustrari sau al unor invidii personale. De multe ori, e pur si simplu mai usor sa ataci persoana decat sa-i evaluezi critic ideile si argumentele. Poate va amintiti, de pilda, conferinta domnului Kent Hovind. Ce era mai usor? Sa vezi daca chiar exista evidente si cercetari stiintifice care-i sustin afirmatiile, sau sa-i lipesti eticheta de “bigot”, adaugand, eventual, ca a fost arestat pentru frauda fiscala?)

Ultimul lucru. Pentru destui oameni, netul e ca televizorului. E un mijloc de distractie, pe scurt. Spre deosebire de televizor, internetul (mai ales de la web 2.0 incoace) te indeamna sa reactionezi la ceea ce citesti, vezi sau auzi. Dar de ce sa ne asteptam ca reactiile de pe net sa fie mult mai elevate decat reactiile pe care le aveau oamenii la ei acasa, in fata televizorului?

Recunosc, toate astea sunt mai degraba de niste speculatii. Nu spun ca nu exista si oameni frustrati pe net. Dar cred ca atunci cand punem pe seama frustrarilor tot felul de “comportamente virtuale” care ne fac o impresie proasta dam dovada de prea multa comoditate intelectuala.

10 thoughts on “Internetul e plin de frustrati

  1. Dani

    … poate ca dorim ca oamenii sa aibe o gandire cat mai apropiata de a noastra. “Comportamentul virtual”… oare-l provoaca si monitorul?

  2. treisiunsfert

    da. e adevarat. (p.s. nu trebuia sa citesc continuarea pentru a realiza ca nu e parerea ta, dar nici nu ma puteam opri acolo, stiind asta)

    “oamenii frustrati sunt pe net”. foarte usor de mestecat. sunt si frustrati, fireste, dar oare chiar toti frustratii au facut front comun si s’au raspandit pe net cu gandul de a’i instiga si pe ceilalti la frustrare?!(marturisesc acum ca atunci cand mi’am facut blogul a trebuit sa aduc argumente serioase pentru a demonstra ca sunt o frustrata). ei bine.. eu cred ca frustrarea unora iese la iveala atunci cand acestia realizeaza ca reactiile lor de aici nu difera in substanta cu cele din viata “reala” (si virtualul e real, dar asta e alta poveste).

    asadar… reactiile, cuvintele pe care le raspandesti in virtual pot fi doar mai directe sau eventual mai “acide”, insa nu au puterea de a te ascunde. din contra, ele te dau in forma ta cea mai putin alterata. si asta e mai greu de mestecat.

  3. disco_dave

    partea cea mai naspa la frustrati e ca sunt contagiosi. adica eu devin usor usor frustrat cand vad ca in jurul meu sunt atatia frustrati, desi nu sunt o persoana usor frustrabila 🙂

    incerc sa nu intrec masura si oricand ma simt frustrat imi descarc frustrarea prin eviscerarea pisicilor.

    just kidding, nu eviscerez pisici mai degraba iepurasi.

    ok nici asta nu e adevarat dar nu o sa zic cum imi descarc frustrarile pentru ca e prea dubios =))

  4. Pinocchio

    E mai greu sa te porti “frumos” pe net decit in viata: Trebuie in primul rind sa stii sa te porti frumos in real life, si *in* *plus* sa mai ai si o intelegere si niste deprinderi comportamentale specifice mediului. Si tare ma tem ca prima componenta este si cea mai grea si mai problematica. Pentru unii…

    Ce coincidenta: Cine citeste postul de azi de pe blogul meu poate sa-si inchipuie o situatie asemanatoare…

  5. Diana

    Ma gandeam si eu la chestii de genul asta, zilele trecute, intr-un context de magie. Si mi-am dat eu seama la un moment dat, ca un om e liber daca nu mai are in interiorul lui nicio frustare. Orice i-ai spune, nu poti sa il mai superi, ca pe el nu il mai atinge nimic. E un fel de hipiot de ala cu mantia lui invizibila anti atacurilor celor de afara.

    Mda, acum ca am scris astea nu mi se mai par cine stie ce. Dar cand am descoperit eu asta, pe moment am crezut ca e cel mai interesant lucru :))))

    Dar stii ce nu am inteles eu? Daca cei care isi varsa ofurile din viata reala pe blogul individual, pot fi numiti frustrati sau nu 😀 Ma gandesc ca pana la urma, din moment ce scrii despre o chestie, te eliberezi, si na 🙂

  6. dadatroll

    Dadatroll a crezut ca postu asta e despre dadatroll da apoi dadatroll sia dat seama ca nu e. Ca dadatroll nar avea nici o problema sa ii spuna lucrurile astea in fata la Gramo. Da nare unde sa se intalneasca cu Gramo nu mai de cat la fotowalkinguri si nu din alea din lumea virtuala. Asa ca dadatroll isi strange bani de camera digitala casa vina si el la fotowalkingurile lui Gramo care sunt super tari de meseriashe si super cool.

  7. d

    cred ca se si inteleg multe lucruri gresit pe internet, si e normal, dc nu vezi expresia fetei celui care spune.. ce spune

    faci o gluma care nu pare gluma si apari frustrat in ochii celui pe a carui blog ai scris-o, sau ti se raspunde agresiv sau oricum lipsit de spirit si decizi vai ce frustrat… samd

    si emoticoanele pot induce in eroare, mie mi s-a si spus ca la mine nu se intelege dc rad ( :)))) ) in sensul ca e o gluma sau dc rad de cel caruia ma adresez 😛

Comments are closed.