A fost odata un barbat pe care-l chema Afostodata. El s-a intalnit cu o femeie pe care o chema la fel. Afostodata a fost o data cu Afostodata. Iar dupa aia nu i-a mai trebuit.
Monthly Archive for July, 2010
In mare, pe restul de plaja sufocat de gunoaie dintre 2 Mai si Vama poti intalni urmatoarele categorii de oameni: fotografi, scoicari, plimbareti, cacaciosi si futisei (de la ‘a te futisa’ – a face sex pe furis).
Intalnirile dintre acestia pot duce la tot felul de situatii imprevizibile, situatii pe care va invit sa vi le imaginati singuri.
P.S. Exista si futisei solitari.
Leucoplast, broaste moarte, alge, sase pulpe crude de pui lasate sa putrezeasca la soare, diverse modele de slapi, cutii si sticle de bere, suc, vin si asa mai departe, prezervative folosite, tampoane interne, tampoane externe, chiloti, hartie igienica (cu diverse chestii sub ea), catei vii (si nesupravegheati de stapani), o bogata varietate de fiare si sarme ruginite, hamsii din salata si tot felul de oameni.
Si anume: norii sunt facuti din picaturi mici de tot de apa, nu? Iar apa e mai grea decat aerul, right? Si atunci, de ce nu pica norii pe pamant?
“In saptamana aceasta n-ar trebui sa se publice decat ode: oda omului despre om. Omul are dreptul sa se admire: sa-si ridice osanale; sa se sperie de ce a indraznit sa indrazneasca.
Am niste prieteni care stau la curte, in Bucuresti. Dintr-o curte alaturata ii aud tot timpul pe vecini cum urla (la propriu) la copil. Uneori il injura. Se gandesc ca e posibil sa-l si bata.
Acum, daca nu ai un copil, ai putea zice: “e copilul lor, curtea lor, fac ce vor, n-am dreptul sa ma bag”. Daca ai, poti sa simti ca ai un fel de responsabilitate. Nu doar fata de copilul tau, ci si fata de alti copii. E nashpa ca un copil sa fie tratat asa, indiferent al cui e.
“Ce putem sa facem?” – m-au intrebat prietenii mei.
Continue reading ‘Ce faci daca ai niste vecini care nu se poarta ok cu copilul lor?’
[celelalte parti ale povestirii asteia sunt aici: 1, 2, 3, 4, 5]
“Stimate domn,” – spuse Cornelia, foindu-se de pe un picior pe altul – “eu sunt o persoana educata. Nu-mi inchipui ca undeva deasupra stratosferei se afla un tribunal.”.
Mai intai m-am gandit ca am putea lasa nesupravegheate o suta de bicle in diferite locuri din Romania si inca o suta de bicle, de aceeasi marca si culoare, in diferite locuri din Bulgaria si sa vedem in cat timp dispar.
Doar ca experimentul asta ar costa cam mult. Si in plus, sa zicem ca ar disparea mai repede biclele lasate in Bulgaria. Asta n-ar insemna decat ca bulgarii fura mai multe bicle. 
Continue reading ‘Cum am putea sti daca in Romania se fura mai mult decat in Bulgaria?’
A fost odata o poveste. Incepuse s-o spuna un nene batran unui baiat din Crangasi, dar ala s-a ratoit la el: “Ce-ai, bre, vrei sa te calc pe cap?!”. Era o poveste frumoasa si era sa ramana nespusa.
La Universitatea din Bucuresti s-au inscris pana acum vreo 3.400 (sursa aici). Se fac inscrieri in perioada asta si la alte facultati, dar nu stiu care e numarul de inscrisi. De fapt, m-am uitat pe sarite pe cateva site-uri de facultati si universitati si am vazut ca informatia asta nu e facuta publica. Oare de ce?
I mean, ar fi o informatie utila pentru cei care vor sa se inscrie la o facultate si inca mai oscileaza intre cateva alternative. Sau chiar daca m-as fi inscris undeva, poate as vrea sa stiu cati s-au mai inscris. Asa, de curiozitate. Secretariatele facultatilor au informatia asta si nu-i mare lucru sa puna cineva cateva cifre pe net.
Si atunci?
