Ar fi nevoie de o revolutie

Multi oameni considera ca e normal sa intarzii la intalniri, sa nu te tii de promisiuni, sa treci pe rosu, sa arunci gunoaie pe jos, sa vorbesti despre tine si despre realizarile tale de cate ori ai ocazia, sa te intereseze in primul rand sa faci bani, sa dai si sa primesti spaga, sa iti barfesti vecinii, sa ii judeci pe toti oamenii care nu traiesc la fel ca tine s.a.m.d.

Asta in Romania. Cei plecati din tara ajung de multe ori sa se intalneasca cu o alta normalitate – cea a oamenilor care se respecta pe ei insisi, isi respecta munca si o fac cat pot de bine, ii respecta pe cei din jur si se conduc, pe cat posibil, dupa regulile unei convietuiri civilizate. Multi ajung sa spuna ca aici e ca intr-un spital de nebuni.

Unii raman un pic “romani”. Ajung, intr-adevar, sa se integreze intr-o societate civilizata, dar ii privesc pe cei ramasi acasa cu acelasi “dispret romanesc”.

Nu suntem toti nebuni, dar “normalitatea romaneasca” e, intr-adevar, o mare tampenie. Iar oamenii vad ca e o tampenie atunci cand vine vorba despre “e normal sa existe politicieni corupti”, dar observa mai greu ca e o tampenie sa fie normal sa isi faca treaba de mantuiala.

Unii nu se mai pot schimba. Incearca, macar, sa-si educe copiii altfel. Cand sunt singuri trec tot pe rosu la semafor, se imbulzesc, arunca gunoaie pe jos s.a.m.d. Cand ies cu copilul, se poarta civilizat. Isi spun, eventual, ca urmatoarea generatie merita “alt fel de viata”. In strainatate, preferabil, dar daca nu se poate, si aici.

Dar aici oamenii care sunt constiinciosi, fara sa fie platiti prea grozav, sunt ridiculizati. O femeie de serviciu lucreaza pentru patru-cinci sute de lei la o scoala sau la o gradinita. Ceilalti presupun automat ca nu isi face treaba cu constiinciozitate. Sau daca si-o face, cred ca e fraiera.

Iar la scoala respectiva, profesoara care incearca sa-i evalueze corect pe elevi e considerata nebuna, Sau macar rautacioasa. Iar un om care nu isi face loc cu coatele in autobuz e “moale”. La fel unul care nu urla la functionarii publici care-l plimba de la un birou la altul. Nu poti fi sofer serios fara sa injuri. Iar a planifica o intalnire din timp, stabilind cu exactitate locul si ora, e o fandoseala. Daca iti pasa de mediul inconjurator, e clar ca nu are cum sa-ti pese cu adevarat. Iti pasa doar fiindca vrei sa fii cool. Si cu siguranta, daca nu-i urasti pe politicieni, sau pe cocalari, sau pe vecini, sau pe unii dintre colegi, esti spalat pe creier. Iar daca esti tipa si vrei sa realizezi ceva in viata, probabil esti frustrata sexual.

Sigur, destui vor spune ca asta e o exagerare. Ei nu ar spune asa ceva. Doar ca purtarea lor si atitudinea pe care o au fata de cei din jur vor exprima exact genul asta de normalitate romaneasca.

Asta e lumea in care ar trebui sa aiba o viata mai buna urmatoarea generatie. O lume in care corectitudinea si munca serioasa sunt privite cu dispret sau cel putin cu suspiciune. O lume in care copiii nostri, daca vor dori sa fie cu adevarat normali, vor fi numiti mai intai “tocilari” sau “obsedati de scoala”, apoi “obsedati de corectitudine”, “fraieri”, “luzeri”, apoi “workaholici”, “spalati pe creier”, “disperati dupa munca”, “robotei”, iar apoi, pe masura ce vor imbatrani, vor deveni “o povara pentru societate”.

De asta ziceam ca ar fi nevoie de o revolutie. Trebuie sa ai o atitudine de revolta ca sa poti scapa de normalitatea asta romaneasca. Altfel, cei din jur te vor aduce, mai devreme sau mai tarziu, la stilul lor de viata descurcaret, la firescul lor plin de compromisuri si jumatati de masura.

4 thoughts on “Ar fi nevoie de o revolutie

  1. Alexandra

    Salutare,

    Mi-a plăcut articolul. Mi-ar plăcea să pot zice că exagerați, dar nu e așa. De prea multe ori am văzut atitudinea aceasta, și în locuri și domenii destul de răsărite. Nu că ar fi OK ca femeia de serviciu să fie ironizată de colegi dacă își face treaba cum trebuie, dar mi s-ar părea oleacă mai explicabil decît să văd cum colegii din IT se iau de un altul care lucrează cum trebuie și care nu e de acord să își pună la bătaie reputația pe o lucrare de mîntuială.

    Ce mă miră un pic e ideea de „revoluție”; îmi închipui că e într-un sens figurat, că vizează o anumită mentalitate, dar revoluția stricto sensu nu poate decît să răstoarne niște elemente mai palpabile – un regim politic, un regulament sărit de pe fix. Ca să se schimbe atitudinea acestei specii de români despre care vorbiți, ar fi nevoie de o „revoluționare” a mentalității – un concept nobil, dar pe care îmi e greu să mi-l închipui pus în practică. Ca să te civilizezi, e nevoie să crești într-o societate civilizată. Să existe niște formatori (în educație și în sfera publică) pe post de modele. Or asta nu se întîmplă peste noapte, ci progresiv, iar tendința pe care am observat-o în ultima vreme în România (aș vrea să mă înșel) este că societatea se mîrlan-izează pe zi ce trece.

    1. gramo Post author

      De acord cu toate cele spuse. “Revolutie” e folosit intr-un sens figurat. Aveam in vedere o anumita atitudine, care seamana un pic cu cea a adolescentului rebel. Sa zicem, atitudinea de impotrivire revoltata fata de ceea ce trece drept normal pentru cei mai multi.

      Daca incerci, pur si simplu, sa fii un om ok (civilizat, serios, care se respecta pe sine si ii respecta si pe altii etc.), e greu. Poti incerca sa ii ignori pe cei care nu sunt ca tine (si te condamna fiindca nu esti tu ca ei) s.a.m.d., dar e destul de complicat.

      Normalitatea are o putere remarcabila de eroziune. O arata milioanele de adolescenti rebeli de pretutindeni care ajung, mai devreme sau mai tarziu, “cetateni normali”. Poate in alte parti nu e prea rau sa fii un cetatean normal, dar aici este.

      Asa ca singurul lucru care poate opri eroziunea “normalitatii romanesti” asupra celor care vor sa scape din ea (acestia sunt, probabil, formatorii despre care vorbeai) pare sa fie atitudinea asta “revolutionara”, care nu trebuie sa includa neaparat si vreun dispret pentru majoritate si normalitatea ei, ci doar o nesupunere incapatanata.

  2. Ionut Manea

    Intr-adevar, astia suntem. Cred ca revolutia asta e bine sa inceapa din interiorul fiecaruia dintre noi, asa ar fi mai usor si mai placut sa traim unii cu ceilalti, sinceri.
    Respect,

Comments are closed.