Echitatea de cuplu

“Echitate” suna comunistoid, dar asta e. Ce credeti, cum pot fi impartite echitabil toate treburile pe care le au de facut doi oameni care traiesc impreuna? Treburi inseamna: cumparaturi, facut curat, ceai, cafea, mancare, spalat rufe, vase, geamuri, maturat curtea, dus gunoiul, hranit pisica si toate celelalte. Nu le poti face pe toate in doi. Iar daca ai si copii pe inventar, e si mai complicat.

Am observat ca in ro povestea cu egalitatea in drepturi, intre barbati si femei, se opreste la intrarea in casa. Afara suntem egali, inauntru nu mai conteaza. Se considera ca mama are mai multe obligatii fata de copii. Plus ca impartirea traditionala a treburilor casnice e o porcarie: ea face toata treaba, el curata din cand in cand calculatorul de virusi, eventual duc cu schimbul gunoiul si se cearta fiindca nu mai stiu al cui era randul sa-l duca. Wtf!?

Deci, daca vrei sa imparti totul intr-un mod fair, cum faci? Voi cum faceti? Sau cum ati face?

One thought on “Echitatea de cuplu

  1. ralucahippie

    Nu avem inca experienta mutatului impreuna, dar stand impreuna cam 3-4 zile/saptamana, pana acum as zic ca le-am impartit destul de marxist: fiecare dupa capabilitati, pentru fiecare dupa nevoi. Ma rog, avand grija si sa fie o distributie cat de cat egala, asa ca… social-democrat?

    Eu gatesc; imi place, ma deconecteaza, si am si niscaiva talent. Nu-mi place, in schimb sa fac curat dupa mine/spal vasele. El nu gateste; asa ca atunci cand gatesc eu, el strange si face curat. Cand gateste el la slow cooker, mai rar, spal eu vasele. Cand are o perioada foarte agitata la munca, mai spal si eu un vas, chiar daca tot eu am gatit- si la fel, de exemplu in luna cand mi-am dat dizertatia el a facut de toate si m-a rasfatat. Cu ordinea/culsul rufelor de pe jos marturisesc ca nu ne prea omoram niciunul- asa ca vietuim fericiti intr-o profunda dezordine creativa.

Comments are closed.