Author Archives: gramo

O poveste cumplita (4)

Și înainte să mai spună Pantelie ceva, doamna Nuți zise: “Matale ești cam obsedat, nu?”

Pantelie începu să protesteze. Înainte să ridice o pancartă, doamna Nuți continuă: “Așa era și soțul meu. Mă bătea la cap cu tot felul de prostii. Ca să îi fac pe plac, am început să îi trimit semese-uri că fac și dreg, doar ca să îi fac pe plac. Nu făceam nimic, muream de somn. Adormeam cu capul pe tejghea, îi scriam că m-am mai cordit cu un client, mai dormeam,… Nu ținea neapărat să vadă, era suficient să își închipuie,… Zicea că mintea e mai importantă decât ochii. Mă rog, prostii,…”.

Pantelie nu era atent, îi venea greu să se concentreze. Îi spuse doamnei Nuți că el era doar curios și plecă în grabă.

Se trezi deodată în mijlocul unui câmp de luptă. Pe lângă urechi îi șuierau săgețile. Apoi, deodată, nimic. Încă era conștient, dar nu vedea nimic. Își spuse că mintea e mai importantă decât ochii și începu să se gândească. Murise pe câmpul de luptă și toată viața lui fusese un vis?

Întrebarea i se păru stupidă. Se întinse pe iarbă, la marginea parcului, chit că nu putea să vadă ce face și ce e în jurul lui. Apoi totul începu să se estompeze.

Am descoperit care e problema

De fapt, e destul de simplă. Avem o singură ţară, asta e problema. Dacă aveam două, se muta fiecare în ţara lui. Jokes aside, sunt doi poli. Unul e reprezentat de oamenii care au o meserie şi ar putea să şi-o facă oriunde în lume (ignorând diferențele de limbă). Nu contează ce meserie – programator, electrician, jurnalist, asistentă medicală, orice meserie poate fi făcută bine sau prost. Din primul grup fac parte oamenii care îşi pot face meseria cu pricepere şi răspundere.

Din al doilea grup fac parte oamenii care nu vor să îşi asume prea multe răspunderi. Trebuie să facă rost de chestii ca să trăiască, eventual cât mai bine, ei și copiii și rudele lor. Dacă au o meserie, și-o fac de mântuială (sau chiar în bătaie de joc), atâta timp cât le merge și așa. Dacă găsesc un post călduţ, pe pile, unde să nu li se ceară nimic şi să primească un salariu, e ok pentru ei. Dacă pot da o ţeapă, ceva, să se învârtă, să se descurce, e ok. Se învârt alții, dar le pică și lor – sunt mulțumiți. Dacă se pot pensiona mai repede şi cu o pensie mare, e minunat. Unii poate au avut o meserie care nu se mai caută, ceva printr-o fabrică comunistă, dar nu s-au obosit să înveţe altceva după aia. Etc. Într-o ţară civilizată, unde majoritatea oamenilor ar fi din primul grup, unde ar avea condiţii să se recalifice și ar fi ajutați să își găsească o meserie, să o facă bine ș.a.m.d., ar deveni şi ei mai ok.

Mă rog, e mai complicat, dar să păstrăm lucrurile simple. Pentru cei din primul grup contează să îți faci bine meseria, să nu îți fie rușine de munca ta, să ai răspundere și, bineînțeles, să trăiești civilizat. Sunt în acel grup și oameni cu salarii mari, și oameni cu salarii mici (dar decente, cât de cât, pentru România), și tineri și bătrâni, și cu facultate, și fără. Și de dreapta, și de stânga.

Pentru cei din al doilea grup contează să te descurci să o duci cât mai bine. Fără să te pricepi neapărat la ceva, fără să îți asumi prea multe răspunderi. Și în grupul ăsta sunt oameni de toate vârstele, de toate orientările politice, cu bani mai mulți sau mai puțini (în funcție de rude, pile și relații, în principal), cu educație mai puțină sau mai multă (dar de obicei de mântuială, căpătată în vreo fabrică de diplome, fiindcă educația pe bune cere muncă și răspundere).

Unii dintre cei din al doilea grup se prefac că ar fi din primul. Alții dintre cei din al doilea grup spun că nu există primul grup, că toți sunt ca ei. Etc.

Au plecat din țară oameni din ambele grupuri. Cei din primul grup au continuat să muncească, cei din al doilea grup s-au descurcat mai prost. O bună parte dintre cei din al doilea grup nu ar avea cum să se descurce în altă parte decât aici. Asta e țara lor. Ei ar dori ca oamenii din primul grup fie să plece, fie să devină ca ei, fără să le pese că în felul ăsta cam totul s-ar duce de râpă.

Iar cei din primul grup s-au săturat să plece din cauza celor din al doilea grup. Au văzut că ar putea să trăiască civilizat și aici. Asta s-a schimbat în mod esențial în 27 de ani. În ’90, după mineriade, impresia (pentru mulți dintre cei din primul grup) era că țara asta nu mai are nici o șansă. Acum, cu toate mizeriile care se întâmplă, poți totuși să speri.

Cum spuneam, grupurile astea două sunt ca niște poli între care gravitează oamenii. Același om, pe parcursul vieții, se poate îndeparta de primul grup și să se apropie de al doilea. Sau de al doilea și să se apropie de primul, deși e mai greu, de la o vârstă încolo.

Nu e clar cam cât de mari sunt grupurile din jurul fiecărui pol, cât de bine sunt adunate în jurul polului propriu, câți oscilează între cei doi poli și așa mai departe. Și nici nu e clar cum am putea afla, fiindcă aici nu contează vorbele, ci faptele.

Un lucru e, totuși, clar. Pe termen lung, dacă România nu devine o dictatură condusă de cei din al doilea grup, tot mai mulți oameni vor face parte din primul grup. Asta e direcția în care se schimbă lucrurile. Asta e direcția în care s-au schimbat pretutindeni în lume.

Și cât o să dureze? Dumnezeu știe cât. Până dispare pesedeul? Până mor pensionarii? Chestii de felul ăsta nici măcar nu contează. În câteva orașe mai mari, percepția s-a schimbat deja. Nu mai sunt cei din primul grup într-o mică bulă, care plutește în oceanul format din cei din al doilea grup. Deja se simte ca și când ar fi pe dos. Noi nu credem că e așa, după cum am mai spus, dar nici asta nu contează prea mult. Când cei din al doilea grup vor simți că sunt închiși într-o bulă, în mijlocul celorlalți, vom putea răsufla ușurați.

O poveste cumplită (3)

Deodată, la intrarea în toaleta publică se ivi chiar doamna Nuți (dar câte personaje credeți că suntem în stare să urmărim? Ce, suntem în LOTR?).

“Aha!”, strigă domnul Pantelie.

Doamna Nuţi, surprinsă: “Ce ‘aha’, ce înseamnă asta?”.

Domnul Pantelie: “Aţi venit.”

Doamna Nuţi: “Da, am venit, mă pişam pe mine, şi de ce vă purtaţi aşa teatral?”

[va urma]

O poveste cumplită (2)

“Doamnă, dumneavoastră vă futeți la poștă?”, o întrebă Pantelie pe doamna Nuţi (fiindcă aşa o chema pe doamna cu părul blond).

“Nu, domnu’, nici măcar la Alimentara”, spuse doamna Nuţi. “Dar nu vreţi, totuşi, un sicriu?”, adăugă ea.

“De ce să vreau?”, spuse Pantelie, care, după cum se vede, nu era chiar un domn, fiindcă nici un domn nu întreabă o doamnă dacă se fute la poştă, fiindcă e nepoliticos. Desigur, n-ar fi neapărat nepoliticos să întrebi un bărbat dacă a făcut sex cu mai multe femei, fiindcă nu se consideră că e ruşinos pentru bărbaţi să facă sex cu mai multe femei, dar asta nu are legătură cu povestea noastră.

“Păi, poate vă e frig. Nimic nu ţine mai bine de frig decât un pardesiu de scânduri, dacă eşti mort.”

“Păi eu nu sunt mort”, zice Pantelie.

“Ba chiar sunteţi mort”, zice doamna Nuţi.

“Ete pula”, zice Pantelie, de unde se vede tot mai clar că nu a fost niciodată un domn.

Doamna Nuţi stinse ţigarea şi trase o flegmă pe marginea trotuarului. “În orice caz, cimitirul e în partea aia.”, spuse ea, arătând cu degetul.

Domnul Pantelie o luă din loc, dezgustat. “Ce glumă proastă”, îşi zise el. Era bătrân, dar nici chiar aşa.

Se duse acasă. N-avea nici un chef să mânânce. Dădu drumul la televizor, dar se plictisi repede şi îl închise. Se hotărâ să îşi facă o cafea, dar nu mai avea zahăr. Sună la vecina de jos la uşă, să ceară un pic de zahăr, dar nu îi deschise nimeni.

Se întoarse acasă. Adormi într-un fotoliu din sufragerie. Când se trezi, i se păru că miroase cam urât în casă. Deschise geamurile ca să aerisească, dar degeaba.

“Trebuie să o prind eu pe blonda aia”, îşi spuse. Se dădu cu apă de colonie ieftină şi plecă din nou în parc. Începu să pândească în faţa toaletei publice. Deodată,…

[va urma]

Sry, dar nu

Protestul e îndreptăţit, am fost şi noi, cum și când am putut etc. Şi nu e vorba despre nici un fel de politică. Cine spune asta e imbecil.

Dar nu o să ne solidarizăm cu toţi oamenii care protestează. Nu fiindcă unii sunt violenţi, ci fiindcă unii sunt ipocriţi. Nu au votat, nu le-a păsat, iar acum au ieşit fiindcă e trendy-cool. Sau fiindcă se plictiseau și aveau nevoie de o aventură. Sau fiindcă trebuie să îşi reconfirme imaginea de intelectuali de carton, care nu gândesc pe bune şi nici nu vor ca alţii să înveţe să gândească, ci doar să fie spălaţi pe creier “într-un mod ok”.

Da, e fix momentul ăla în care nu se uită nimeni la nuanțe și la detalii. Vai, s-a spart bula!

Nu s-a spart nici o bulă. E plin de țepari aici, în România, de mârlani cu ifose, de jigodii care știu să vorbească frumos. Am întâlnit de curând oameni care se lăudau cu faptul că protestează, în timp ce tocmai își băteau joc de munca altcuiva.

Iar alții sunt nemulțumiți că pesedeul vrea să fure mai mult decât ei. Problema nu e furtul, ci faptul că ”ăștia” nu respectă regulile jocului – dacă ești fraier și te-au prins, stai pe bară o tură.

Pe scurt, Dragnea și ai lui sunt niște șobolani infecți care distrug această țară. Orice om cu bun simț și mintea limpede poate vedea asta. Nu e nimic de discutat aici. Dar asta nu înseamnă că toți cei care văd și spun asta sunt foarte diferiți de Dragnea și ai lui. A te situa de partea bună nu te face automat ok. Doar faptul că încerci să fii ok în fiecare secundă a vieții tale te face ok.

Rămânem în bula noastră.

Nu vă mai miraț așea

Că se circulă iarna cu bicla, boilor! Nau toți gipan cu boxe oaierles ca voi, idioții dracului! Pe biclă, dacă ai piztă curată și nuți tuarnă Firearadracului zăpadă, mergi mai ușuor decât pe trotoar pintre nămeți, boilor idioți și imbecili care vă căcaț pe voi! 

Later Edit: BOILOR GIPAȚI! 

Rebranding pesedist

Închipuiți-vă(-ți) că aveți un partid. Cu niște susținători stabili, doar că sunt în vârstă. Vreți să vă păstrați susținătorii, dar costă prea mult să le prelungiți viața, îmbunătățindu-le serviciile medicale și alte chestii. Inevitabil, mor. Așa că încercați să îi faceți să vă voteze și după ce mor. Doar că iese prost.

Nu mai rămâne decât să câștigați votanți tineri (și liberi). Deci trebuie să pozați într-un partid tânăr, progresist și fără prejudecăți. Asta, n-o să le convină votanților bătrâni și conservatori (și nici ultranaționaliștilor ultraortodocși imbecili), dar e inevitabil că viitorii votanți vor fi tot mai inteligenți și mai deschiși la minte.

Așa că faceți mișcarea. Îi dezamăgiții pe votanții credincioși, în speranța că îi veți amăgi pe cei din următoarea generație. În fond, aceștia din urmă nu știu prea multe. Ei se bucură de tot ce li se pare progresist, open minded și cool. Dacă un tip gay era contabilul mai multor mafioți pesediști și era propus într-o poziție cheie în stat, era la fel.

Tinerii (dezghețați) ar fi zis că pesedeul e cool, bătrânii ar fi murit cu un gust amar în gură, iar mafioții pesediști ar fi avut garanția că un contabil care le cunoaște toate secretele îi va ajuta în continuare dintr-o poziție mult mai bună.

Banul nu are nici o ideologie. Nici o religie. Toate generațiile, la noi, au asta în comun. Cred că pentru politicienii sau guvernanții de meserie are vreo importanță ceea ce susțin. Că ei pun preț pe idei, pe convingeri, pe idealuri sau pe credințe religioase. De fapt, cei mai mulți se folosesc de cuvintele pe care le rostesc pentru a caștiga bani. Astea sunt uneltele lor – cuvintele pe care le spun.

Nu trebuie să crezi în șurubelniță pentru a folosi șurubelnița. Trebuie să crezi că funcționează. Cuvintele rostite funcționează. Nu trebuie să crezi ce spui.

Până acum s-au vândut bine xenofobia, ortodoxismul și alte “valori naționale”. De acum e clar că se vor vinde tot mai bine anti-discriminarea și “minoritățile”. Adică discursurile despre astea. Asta e tot.

Cine sunt oamenii care nu voteaza azi?

22352932802_297e56ffe2_b
Lasandu-i la o parte pe cei care nu au cum sa voteze, fiindca au sub 18 ani sau sunt morti si pe cei carora le-ar fi foarte greu sa voteze, fiindca au de mers prea multe ore (multumita celor care au facut legea electorala cu curul), mai sunt destui oameni care ar putea vota, dar nu voteaza. Cine sunt ei?

Ne-am gandit asa. Unii nu voteaza fiindca nu au nici o treaba cu rezultatul alegerilor. Nu le pasa absolut deloc de ce se va intampla in tara asta, fiindca sunt convinsi ca ei nu vor trai aici, ci vor pleca in alta parte. Si nici nu au copii, de obicei.

Altii nu voteaza fiindca, desi injura PSD-ul si PNL-ul si pe toata lumea, le merge bine cu genul asta de guvernare. Nu sunt asistati sociali, nu au avantaje directe, ci indirecte. Coruptia si slabirea statului de drept nu-i afecteaza, ba chiar le convine asa. Pe fata se plang ca n-au cu cine, dar adevarul e ca le merge bine asa si nu au nici o motivatie sa schimbe ceva prin vot.

Mai sunt oameni care nu voteaza din lene si/sau prostie si/sau lipsa de informare. Nu mai poti spune ca votul tau nu conteaza dupa alegerile prezidentiale. Acolo s-a vazut ca votul fiecaruia conteaza, ca daca o tara intreaga se mobilizeaza, poate sa rastoarne un candidat care nu are ce sa caute pe scaunul de presedinte, desi toate sondajele il dau de departe castigator.

In fine, printre oamenii carora le convine situatia existenta, care nu sustin pe fata, prin vot, coruptia si impostura, dar au de castigat de pe urma lor, sunt unii care pretind ca nu voteaza fiindca nimeni nu le reprezinta optiunile politice. Sau fiindca alegerile sunt o mizerie s.a.m.d. Oamenii astia sunt fake, dar pe langa ei (poate si influentati de ei) sunt unii care chiar cred ca nu au pe cine sa voteze. Fac tot felul de acrobatii de gandire ca sa sustina ca lipsa lor de la vot nu pune in pericol viitorul tarii. Inca nu a aparut cineva care sa ii reprezinte. Sau daca le arati ca ar avea cine, spun ca nu sunt sanse. Sau daca le arati ca sunt, observa tot felul de nereguli in organizarea alegerilor, suficiente cat sa le justifice lor revolta si absenta de la vot. Ma rog, oamenii astia sunt foarte tristi, cand sunt pe bune, dar nu sunt prea multi. Culmea e ca toata lumea isi bate capul cu ei (si cu aia care mimeaza aceeasi atitudine) in loc sa se uite la celelalte grupuri, care sunt mult mai mari.

O poveste cumplita (1)

Într-o noapte de rău augur, domnul Pantelie și-a pus singur capăt vieții prin somn, fără să realizeze ce face. Cum s-a petrecut asta, mai precis, nu ne interesează acum. 

A doua zi, Pantelie a continuat să își vadă de treburi ca de obicei, neștiind că e mort. După o plimbare prin parc, s-a oprit la toaleta publică, unde i s-a părut că observă un fir de păr lung și blond, atârnat de marginea pisoarului. 

“Aici a fost o femeie”, își spuse el și imediat se gândi că probabil blonda a făcut sex cu un număr mare de bărbați, adunați la toaletă special pentru ea, în urma unui anunț postat dinainte pe internet. Iar acest gând îi produse o puternică stare de excitație. 

Se retrase în “cabina de vot” (așa poreclise el cabina separată cu veceul) și încercă, sub impresia puternică a fanteziei care i se desfășura în minte, să se masturbeze. Dar întrucât era decedat, nu izbuti. 

Pantelie plecă dezamăgit și oarecum frustrat. Se duse la piață, dar nimeni nu îl băgă în seamă, cu excepția unei doamne care fuma pe un scăunel, în fața unui magazin de sicrie. 

“Domnu’, nu vreți un sicriu?”, strigă ea după el. “Nu vreau, doamnă”, se pregătea să spună Pantelie, dar observă că doamna avea un superb păr blond, care i se revărsa peste umeri. 

[va urma] 

Chestii românești

33598266
Nu, nu există un fel românesc de a te căca. Sau de a mânca rahat la televizor. Sau de a trăi, în genere vorbind. Există tradiții, dar cu unele nu prea merge să te lauzi (robi, gen). That aside, există români care salvează vieți omenești. Nu le salvează ”românește”. Există români care luptă împotriva discriminării. Nu o fac ”românește”, chiar dacă trebuie să țină cont de tot felul de prejudecăți specifice locului (nu, nici măcar alea nu sunt românești, le mai au și alții).

A te mândri cu ”chestii românești” e stupid, de cele mai multe ori. Nu există o ”știință românească” (un mod românesc de a face știință), o ”literatură românească” (un mod românesc de a face literatură), o ”pictură românească” (un mod românesc de a picta). Există contribuții românești valoroase în știință, cultură etc. Există români care încearcă să schimbe ceva în politică. Te poți bucura pentru lucrurile pe care le fac românii (unii dintre ei) și dacă nu sunt ”specific românești”. E suficient că au valoare universală.

Când un român vine cu o fază extrem de originală (în orice domeniu), aia are valoare tocmai pentru că nu o apreciază / imită / etc. doar românii, tocmai pentru că nu rămâne o chestie românească. Naționalismul și mândria națională nu înseamnă izolare. Hai, la mulți ani.