Vi le arat (pozele si ideile) amestecate:
Continue reading ‘Cateva poze de la marsul Gayfest 2010 (si cateva idei)’
Archive for the 'blogging' Category
Page 2 of 23
Vi s-ar parea interesant sa se mai adauge cateva bloguri noi in micul nostru univers (semi)-fictional? Vreti sa mai cititi si alte bloguri interesante cand veniti in vizita pe aici?
Iar pentru vecini: Mai vreti sa va invecinati cu vreo cateva “apartamente noi”? Daca da, poate vedem impreuna cum am putea face,… Orice propunere e ok, discutam si poate reusim sa facem ceva fain impreuna.
Prima atitudine e din categoria trolling. O vezi la cei care incep sa exploateze un cliseu si sa spuna chestii exagerate – toti barbatii sunt porci, toate femeile sunt curve, romanii sunt prosti, studentii sunt toti varza (nu-ti dau link, Ariel, sry!), hipsterii o ard aiurea, intelectualii educati in traditia anglo-saxona sunt ridicoli s.a.m.d.
A doua atitudine care mi se pare penala n-are o denumire. Ma gandesc, in orice caz, la oamenii care sunt criticati pe bune si care se fac ca ploua. Cineva se straduieste sa le arate ca nu au dreptate cu o anumita idee sau ca au gresit la o faza, fara sa se ia aiurea de ei. Doar ca nu e cineva cunoscut sau cu supertrafic, asa ca primeste un mare ignore.
Imi vine sa spun ca oamenii dintre categoriile astea doua ar trebui sa aiba de-a face doar unii cu altii. Dar ar fi aiurea. Unii nu stiu sa critice pe bune iar ceilalti (uneori sunt aceiasi oameni) nu stiu sa primeasca o critica si sa raspunda la ea. Daca ar ramane doar intre ei, n-ar invata niciodata nimic.
Intr-un fel e ca atunci cand pierzi pe cineva. Si totusi e diferit. Pana la urma, eu n-am cunoscut-o niciodata pe Dana. Am citit postul Smillei despre ea si apoi am inceput sa-i citesc blogul, pornind de la insemnarile mai noi catre insemnarile mai vechi.
Am inceput sa o simpatizez, sa am impresia ca incep sa o cunosc, macar putin. Am uitat ca am ajuns pe blogul ei, intr-un fel, prea tarziu. Apoi am citit doua posturi scrise de Isabelle si mi-am adus aminte. Dana a murit. 
Continue reading ‘Rasfoiam blogurile. Acum am o senzatie ciudata’
Tineti minte, probabil, ca va intrebasem ce ati alege, intre un cont de Facebook si un blog, daca n-ati avea voie sa aveti si una si alta. M-am mai gandit la toata povestea. In orice caz, presupunerea mea era ca alegerea depinde si de ce anume vrei sa faci mai mult pe net. Acum, cel putin.
Continue reading ‘Cateva impresii despre Facebook si bloguri, pe fuga’
Am pus intrebarea asta si pe forum, dar acolo nu e prea multa lume.
Dar scenariul e asta. Sa presupunem ca n-aveti voie sa aveti decat o singura chestie – ori un blog, ori un cont de Facebook. Cine umbla cu amandoua e blestemat de zeul internetului si isi pierde toate conturile de pe absolut toate site-urile (in afara de un cont de mail pe care va primi o mie de spam-uri in fiecare zi).
Continue reading ‘Daca ar trebui sa alegeti intre blog si Facebook, ce ati alege?’
“Ultimul val al socializarii online pare sa accentueze o dimensiune a comunicarii caracterizata indeobste de functia fatica a limbajului, in detrimentul continutul informational. Tendintele dominante, constatabile chiar si in urma unei examinari superficiale a fenomenului, converg catre acelasi numitor comun, si anume exacerbarea gratularilor inutile sau a reactiilor, la fel de gratuite, menite sa produca disconfort psihologic, dar fara un subiect de conversatie consistent.
Aceste consideratii ne conduc in mod inevitabil spre o atitudine pesimista cu privire la capacitatea acestei forme de interactiune de a stimula exprimarea reala a personalitatii actantilor in cadrul unui dialog constructiv sau, cel putin, autentic.”
Traduc: “Pe feisbuc, tuiter, iutub, dig si altele lumea nu discuta mai nimic. E ca si cand toti s-ar saluta la nesfarsit, si-ar face cu ochiul, s-ar bate pe umar sau s-ar stramba unii la altii. Fara sa spuna mare lucru in the mean time. Si oricine poate sa observe asta. Si e nashpa.”
Afirmatia e exagerata, nu trebuie sa va bateti capul cu ea. Vreau sa spun, de fapt, un singur lucru. Mi-a luat fix un minut sa produc primul text si cinci minute sa-l traduc, asta in conditiile in care imi era destul de clar de la inceput care-i ideea. Nu e greu sa scrii “elevat”. Oricine poate sa invete cateva jargoane si sa le remixeze un pic dupa aia. E greu sa ai ceva de spus pe bune si sa te exprimi simplu, clar si concis.
Nu mai stiu unde am citit asta. Era o stire prin feed reader, chiar nu mai stiu de unde. Si apoi m-am gandit la o generatie mai veche de insomniaci, care stateau si scriau, pur si simplu.
Si dupa aia rescriau si asa mai departe si poate pana la urma ajungeau sa publice niste chestii (dar mai degraba o carte), sau poate nici n-apucau si li se publica postum ce-au scris si oricum nu prea primeau feedback, dar unii totusi primeau niste scrisori si le raspundeau. Noaptea, bineinteles.
Continue reading ‘Cica sunt oameni care in loc sa doarma noaptea umbla pe net…’
Leapsa cred ca e asta, dar, dupa cum spuneam si in titlu, am mai facut-o. Oricum, mi s-a parut interesant ca imitatia Lorenei seamana cu imitatia lui Piticu, de pe vremuri.
Adica ideea / ironia / whatever e cam aceeasi – pe blogul asta se insira banalitati insipide pe un ton tern. 
Nu ma deranjeaza, nu tin sa spun nimic original. Si mi se pare important sa scriu simplu, direct si clar. Uneori mi se pare mai greu sa scrii asa decat sa scrii “cu stil”, dar pot sa inteleg de ce unii oameni pun pret pe a doua chestie.
Mi se par foarte tari oamenii care au simtul umorului. Uitati-va si voi, de pilda, la Turambar sau la Lorena! Sau la Suzi, care reuseste sa simuleze perfect umorul involuntar. Sau la Vio, care reuseste sa scrie exact ca Suzi si totusi sa-si pastreze personalitatea. Sau la Jeg, Groparu, Arhi. Sau la multi alti oameni care scriu pe net.
Ei bine, eu parca as fi din alta lume. Nu reusesc sa spun nimic amuzant.
Nu ma roade invidia, fiindca invidia mi se pare ceva urat. Pot sa apreciez calitatile altor oameni fara sa-i invidiez. Mai mult ma roade curiozitatea. Nu inteleg ce anume imi lipseste. Cum e sa ai umor? Ce-ar trebui sa fac, ca sa am si eu?
