Ioana si Mihai erau in Cismigiu cand incepuse totul. Era noapte, se ascunsesera dupa un copac si faceau sex. Ioana statea in genunchi, se sprijinea pe maini, Mihai era in spatele ei. Un laser gigantic trecu razant cu suprafata pamantului, iar capul lui Mihai se rostogoli in iarba. Ioana inca nu stia ce se intamplase, era intoarsa cu spatele, gemea “mai tare, trage-mi-o mai tare!”. Apoi simti suvoiul de sange cald pe fund.

In Brasov, sub Turnul Negru, la un kilometru sub pamant, traia o colonie de vampiri. Nici un om nu aflase ca sunt acolo. “Nu facem nimic?” – intreba Johan, un vampir blond, cu buze de fata si ochi verzi, cu o sclipire rosiatica. “Nu, nu trebuie sa intervenim”, raspunse un vampir batran. “Dar daca mor toti oamenii,…” – incerca sa adauge blondul. “Mai asteptam”, spuse batranul, pe un ton care inchise discutia.

In timpul asta dusmanii devenisera tot mai violenti. Armata trimisese avioane de lupta impotriva lor, dar le stropsisera ca pe muste. Venise vremea ca NATO sa intre in alerta.

In Piatra Craiului, o alta organizatie intrase deja in alerta.

Ioana nu-si pierdu cumpatul. Se sterse de sange cu un servetel parfumat, lua capul lui Mihai, il aseza la loc pe trup si il saruta pe buze. In jurul lor straluci pentru o secunda o lumina albastra. Apoi Mihai deschise ochii. “Ce s-a intamplat?”, intreba el. “Nimic”, raspunse Ioana, “ai lesinat un pic”. Dupa ce se despartira, Ioana porni spre Piatra Craiului. Era chemata de urgenta la adunarea vrajitorilor.

Oare Dumnezeu ar fi putut sa se intrupeze intr-o pisica? Nu intr-o pisica vorbitoare, ci intr-o pisica obisnuita. Fiind atotputernic, ar trebui sa fi putut, nu? Si cum ar fi propavaduit credinta crestina o pisica? Ar fi putut sa moara pentru pacatele oamenilor? Iar daca nu, ar fi putut Dumnezeu sa se intrupeze intr-o pisica desi asta n-ar fi avut nici un rost?

A: Pai nu m-am gandit la nici o poveste. Daca as vrea sa fie ca o anumita poveste, atunci viata mea ar semana cu povestea aia si ar fi ca o copie dupa povestea aia. Deci nu.
B: Dar oricum, te gandesti la povesti pentru copii? Fiindca atunci e cam aiurea. Acolo totul e pe viata si pe moarte. Doar adolescentii fac din orice prostie care li se intampla o drama, ca si cand totul ar fi pe viata si pe moarte. Deci vrei sa traiesti toata viata ca un adolescent?

A: Nu bai, nu asta voiam sa zic.
B: In plus, in povestile pentru copii e chestia aia cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Adica, in fine, se intampla la inceput o aventura, ceva, baiatul salveaza printesa de zmeu si o ia de nevasta, dupa care traiesc o viata banala.

A: Ok, hai sa lasam povestile pentru copii.
B: Pai tu ai zis ca vrei o viata ca in povesti.

A: Da, dar nu in sensul asta.
B: Atunci in ce sens?

A: Nu stiu, vreau o viata deosebita, dupa care sa se poata scrie o carte. Sau sa se faca un film.
B: Un film de groaza ar fi ok?

A: Nu, n-ar fi ok.
B: Atunci un film documentar?

A: Nu stiu. Documentarele sunt cam plicticoase.
B: Un SF?

A: Ar fi tare.
B: Deci vrei sa fii rapit de extraterestri?

A: Nu.
B: Vrei sa calatoresti in timp?

A: Nu, nu-mi inchipui ca se poate. Uite, mai bine iti spun altfel. As vrea ca viata mea sa fie o aventura.
B: Pai poti sa joci tot felul de jocuri de aventuri pe calculator.

A: Da, dar o viata petrecuta jucand jocuri pe calculator nu are chestii prea interesante de povestit. “A fost un tip. Se juca World of Warcraft. Dupa aia si-a luat Wii si s-a jucat Monster Hunter Tri. Dupa aia Xenoblade. Si asa mai departe…”. E o poveste cam lame.
B: Atunci, nu stiu, de ce nu te cari din tara?

A: Pai o multime de oameni fac asta. Nu-i o garantie ca o sa am aventuri.
B: Fa-te spion, atunci.

A: Meh. O multime de oameni se fac spioni.
B: Pai si atunci ce vrei sa faci? O chestie pe care n-a mai facut-o nimeni?

A: Da, ceva de genul asta.
B: Inventeaza si tu ceva.

A: Ce dracu’ sa inventez? Deja au fost inventate toate chestiile posibile.
B: Pai asa ar fi putut sa zica si Edison.

A: Nu stiu, poate nu-s bun de inventator.
B: Scrie o carte, habar n-am.

A: Pai cred ca m-as plictisi sa stau toata ziua si sa scriu.
B: Atunci sinucide-te, macar faci ceva special.

A: Neah, nu vreau.
B: Si atunci ce vrei, de fapt?

A: Nu stiu. As vrea sa am o viata supertare, nu ca toata lumea.
B: Pai,… si tu ce faci pentru asta?

A: Ma gandesc. Altii traiesc fara sa se gandeasca, macar.
B: Lol.

[G. S.]

Avem doar cateva rugaminti: sa nu lasati mizerie in cort si in jur, sa nu-i deranjati pe vecini si sa nu strangeti cortul de pe plaja inainte de 1 septembrie. In rest, cortul il gasiti in 2 Mai, pe plaja nudistilor, in capatul dinspre dig. Have fun, iar daca aveti chef, puteti sa ne trimiteti poze cu voi si cortul nostru pe mail.

Sunt doo persoane, A si B. Fata de A simti o atractie fizica irezistibila. E o chestie reciproca. In rest, nu aveti prea multe in comun. Cu B ai putea discuta la nesfarsit. Compatibilitatea intelectuala e la 100%, dar n-o sa fiti niciodata apropiati fizic. Trebuie sa stai 2 saptamani pe o plaja pustie fie cu A, fie cu B. Pe cine alegi?

Doncho: Ti-am mai spus. Un soarece mare e mare printre soareci. Fata de un elefant e, totusi, destul de mic. La fel, un telefon inteligent e inteligent printre telefoane, dar nu se compara cu un om inteligent.
Elias: Si de ce nu? In fond, noi vorbind despre oameni am ajuns sa intelegem ce e inteligenta. Iar apoi, daca am ajuns sa spunem si despre calculatoare sau telefoane ca sunt inteligente, inseamna ca am folosit acelasi concept de inteligenta pe care il foloseam pentru oameni.

Doncho: Spune-mi, atunci, ce chestie inteligenta stie sa faca un telefon inteligent?
Elias: Pai stie, de pilda, sa-ti actualizeze locatia pe net in mod automat, folosind GPS-ul integrat.

Doncho: Adica, daca as avea un telefon mai putin inteligent ar trebui sa fac eu asta, nu? Iar telefonul inteligent o face in locul meu.
Elias: Da, exact.

Doncho: Dar acum as putea spune ca chestia asta – sa-ti actualizezi locatia pe net – nu e o chestie prea inteligenta, din moment ce o poate face si un telefon. Intelegi? Cand telefoanele fac lucruri pe care inainte le faceau oamenii, putem alege cum sa vorbim. Putem spune ca acum telefoanele fac lucruri inteligente sau sa spunem ca lucrurile alea nu erau de fapt prea inteligente.
Elias: Bine, dar nu cred ca poti intotdeauna sa alegi, asa incat sa spui mereu ca inteligenta telefoanelor e cu totul altceva decat inteligenta oamenilor.

Doncho: De ce, ma rog?
Elias: Gandeste-te la sah. Oamenii mai putin inteligenti nu pot juca sah prea bine, iar oamenii mai inteligenti pot invata sa joace foarte bine. Calculatoarele au reusit sa joace sah destul de bine, iar acum pot juca sah si telefoanele. Nu poti sa spui ca jocul de sah nu are legatura cu inteligenta omeneasca, doar fiindca il pot juca si telefoanele.

Doncho: Da, de acord, dar cred ca noi vorbeam despre altceva. Sah poate sa joace si un Nokia dintr-o generatie mai veche, nu doar un BlackBerry, un iPhone sau un telefon cu Android. Ultimele sunt numite “smartphones” din alte motive, nu fiindca stiu sa joace sah.
Elias: Dar recunosti ca putem compara inteligenta telefoanelor sau a calculatoarelor cu inteligenta oamenilor?

Doncho: Cred ca am pornit cu o traducere gresita. “Smartphone” nu inseamna “telefon inteligent”. Daca ar fi insemnat, i-ar fi spus “intelligent phone”.
Elias: Nu cumva te agati de traducere doar ca sa nu fii de acord cu mine?

Doncho: Nu, ai rabdare! Cred ca trebuia sa vorbim despre istetime, nu despre inteligenta.
Elias: Si care e diferenta?

Doncho: Uite. Un om istet gaseste solutii optime la probleme familiare, in timp ce un om inteligent gaseste solutii la probleme noi. Nu degeaba creationistii vorbesc despre “intelligent design” si nu despre “smart design”. A doua expresie ar sugera ca a mai fost facuta lumea inainte, dar era disfunctionala, iar Dumnezeu a gasit solutii optime la toate problemele. Prima expresie te lasa sa intelegi ca toate problemele facerii lumii erau noi, iar Dumnezeu a gasit o rezolvare inteligenta pentru toate.
Elias: Doncho, tu crezi in prostia asta cu “intelligent design”?

Doncho: Nu, bineinteles. Eu cred ca Dumnezeu, daca exista, n-a facut lumea nici intr-un mod istet, nici intr-un mod inteligent, ci a facut o alegere inteleapta, lasand natura sa-si urmeze cursul. Dar voiam sa-ti arat care e diferenta dintre inteligenta si istetime.
Elias: Bine. Si ce s-a schimbat, daca vorbim despre telefoane istete?

Doncho: Pai s-a schimbat exact asta. Telefoanele istete au solutii optime la probleme familiare, cu care se confruntau si telefoanele de dinainte.
Elias: Vorbesti de parca problemele erau ale telefoanelor, nu ale oamenilor.

Doncho: Pai erau ale telefoanelor. Un telefon istet poate sa isi dramuiasca mai bine energia. Cand “simte” ca i se termina bateria face diferite lucruri, pe care un telefon mai vechi nu “stia” sa le faca. Chestia cu bateria e o problema a telefoanelor, nu a oamenilor. Iar istetimea telefoanelor trebuie inteleasa comparand telefoanele intre ele, nu comparandu-le cu oamenii. Asta spuneam eu.
Elias: Bine, dar si oamenilor li se poate “termina bateria”, ca sa spunem asa. Atunci cand organismul omenesc e lipsit de energie, unele functii biologice sunt suspendate, tocmai pentru ca energia respectiva sa fie conservata.

Doncho: Da, dar la oameni asta nu e o dovada de istetime. Nu trebuie sa fii istet ca sa faci asta. E suficient ca organismul tau sa functioneze normal.
Elias: Cred ca am cedat prea usor atunci cand vorbeam despre probleme. Hai sa lasam deocamdata povestea cu bateria. Sa luam alt exemplu. Un telefon istet poate sa iti salveze datele din lista de contacte pe net, ca sa nu le mai pierzi niciodata. Cu telefonul vechi nu se intampla asta. Iar acum problema e a ta, nu a telefonului. Telefonului putin ii pasa ca i se pierd niste date din memorie. Lista de contacte e importanta pentru tine, nu pentru telefon.

Doncho: Asa, si?
Elias: Cu un telefon obisnuit tu trebuia sa-ti salvezi lista de contacte pe calculator sau in alta parte, ca sa fii sigur ca nu o pierzi. Era o dovada de istetime sa faci asta. Acum telefonul istet face asta in locul tau. Cum poti sa te indoiesti, in cazul asta, ca istetimea unui telefon e comparabila cu istetimea omului?

Doncho: Pot foarte bine. A-ti salva contactele din lista, pentru a evita riscul de a le pierde, e un semn de intelepciune, fiindca in cazul asta actionezi prevazator, iar “prevederea e mama intelepciunii”. Pentru a salva efectiv datele nu ai nevoie de vreun fel de istetime – instalezi o aplicatie pe calculator, conectezi cablul de date, dai cateva click-uri si gata. Sigur, unii oameni se adapteaza mai greu la noile tehnologii. Lor le-ar putea veni mai greu sa faca lucrurile astea, dar nu din cauza ca le lipseste istetimea, ci fiindca sunt atehnici. In cazul lor, s-ar putea sa fie inutil ca telefonul istet sa le salveze contactele din lista pe net, in Gmail, de pilda, cum fac telefoanele cu Android. Asta fiindca nu vor sti cum sa le regaseasca, atunci cand intra pe net de pe calculator.

Elias: Dar accepti, macar, ca unele dintre problemele la care telefoanele istete gasesc solutii bune sunt probleme omenesti, nu probleme ale telefoanelor.

Doncho: Da, pot fi de acord cu asta, desi mi se pare doar un alt fel de a vorbi. Ideea e ca atunci cand oamenii isi rezolva problemele respective ceea ce fac ei nu presupune cine stie ce istetime sau inteligenta. Cand problemele respective sunt rezolvate de un telefon istet, vorbim despre istetime doar fiindca telefonul istet face lucruri pe care nu le faceau telefoanele mai vechi. Pana la urma, toate povestea asta cu istetimea pare sa fie mai degraba o strategie de marketing. Oamenii sunt atrasi de obiectele istete – smart houses, smart cars, smart fridges, smart TVs etc. Le suna bine chestia asta, vor sa si le cumpere.

Elias: Totusi, toate obiectele de pe lista ta au cateva trasaturi in comun. Spunem despre ele ca stiu anumite lucruri – frigiderul istet stie cata mancare se afla in el, casa isteata stie cand se face noapte, masina isteata stie si ea o multime de lucruri pe care nu le stiau masinile mai vechi, telefonul istet stie cand e pe langa un punct de acces Wireless si se poate conecta singur la el s.a.m.d. In plus, tot despre obiectele istete spunem ca se descurca sa comunice. Multe pot intra singure pe net, isi pot lua de acolo informatii sau pot actualiza informatii pe net. Iar a sti si a comunica sunt atribute omenesti.

Doncho: Elias, dar asta e un fel de a vorbi. Am putea spune si despre un termometru ca stie cate grade sunt afara si ne comunica asta. Un termometru digital care preia date despre temperatura de la un server meteo de pe internet si le afiseaza pe display nu e mai istet decat un termometru obisnuit. Are si el un input si un output, doar ca tehnologia care mediaza intre cele doua e mai sofisticata, dar atat. Al doilea termometru nu stie ca “intra pe net” si “comunica cu un server”, asa cum primul nu stie ca “masoara temperatura”.
Elias: Nu cumva esti un tehnofob?

Doncho: Etichetele nu rezolva nimic in discutia noastra. Dar daca tot m-ai intrebat, nu, nu sunt. Am un smartphone, ca si tine. Doar ca nu ma simt in competitie cu telefonul meu in ce priveste istetimea.
Elias: Ei, dar nici eu nu ma simt in competitie cu telefonul. Eu doar spuneam ca atunci cand ii atribuim o oarecare istetime, ii atribuim o istetime omeneasca. Pana la urma, si analogia ta cu soarecele, de la inceput, sugera acelasi lucru. Fiindca atunci cand spuneai ca un soarece mare nu se compara cu un elefant mare, de fapt lasai sa se inteleaga ca se compara, ca marime. Tocmai pentru ca ii putem compara, folosind aceeasi idee de marime pentru amandoi, spunem ca un soarece mare este, pana la urma, destul de mic fata de un elefant.

Doncho: Ai dreptate. Ar fi trebuit sa spun ca un soarece mare nu se compara cu un scriitor mare. Dar acum am obosit un pic. E ok daca ne oprim aici?
Elias: Da, sigur.

Nota: Dialogul de mai sus e fictional, desigur. E chiar o fictiune proasta, fiindca nici Elias si nici Doncho n-ar fi spus chestiile respective. Totusi, le e dedicat amandorura, fiindca peste cateva zile, pe 22, se implineste un an de la moartea lui Doncho Tsonchev, iar peste inca vreo cateva, pe 25, e ziua de nastere a lui Elias Canetti.

P.S.: Daca aveti chef, pur si simplu, sa cititi literatura bulgara (tradusa destul de decent in engleza), puteti arunga o privire aici.

Alegeti la intamplare una dintre cele trei usi. Sa presupunem ca ati ales usa din mijloc. Acum prezentatorul show-ului deschide usa din stanga, in spatele careia e o capra. Va spune ca daca vreti, puteti sa va pastrati alegerea, dar inainte sa deschida usa pe care ati ales-o initial va mai da o sansa sa alegeti cealalta usa (cea din dreapta). E o chestie pe care o face de fiecare data, indiferent de invitat.

Iar acum trebuie sa va puneti intrebarea urmatoare:
Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

p.s.: La sfarsitul saptamanii va spunem care era raspunsul corect.