Category Archives: idei

How I see the future

I will start with bikes for blind people. This gives me something to hook on. I mean, no-driver cars are real, what about the future? You can keep your balance if you’re blind, just that you don’t know where to go.

Despre bigieși

Poate ați observat, dar bigieșii ăștia sunt complet inutili. Domnii și doamnele de la firmele de pază, that is. Majoritatea nu par capabili să intervină în vreo situație cu adevărat violentă. De altfel, am văzut de multe ori bețivi scandalagii în parcuri. Niciodată n-am văzut un bigies să se bage.

Ăștia de la firme private, treaba lor, dacă vor să arunce bani pe fereastră. (Deși salariul bigiesului de la farmacie tot clienții îl plătesc, prin umflarea prețurilor medicamentelor.)

Dar în parcuri, cel puțin, oamenii ăia sunt plătiți din bani publici, nu?

Și pe lângă că nu fac nimic util, te și încurcă. Vrei să stai pe o bancă, e ocupată de un bigies. Vrei un pic de liniște? Ghinion, bigieșii au chef să asculte muzică dată tare, adunați lângă o gheretă jegoasă. Bei și tu un suc, vine un bigies să îți dea târcoale, să nu cumva să fie bere, ca să poată să se ia de tine.

La oamenii obișnuiți se uită de parcă ar fi cel puțin comisari de poliție. Cu supiciune, aroganță superioară și un pic agresivă etc. Chestie stupidă, dar și neplăcută, uneori. Iar noaptea te sperii de ei prin parc, în loc să te simți mai în siguranță. Ca să nu mai spunem că atunci când ieși cu un copil, trebuie să îi ocolești cât poți, fiindcă nu știi când se trezesc să se înjure între ei sau, oricum, să vorbească vulgar.

Pe scurt, la ce bun să se cheltuiască bani publici cu atâția bigieși? Doar ca să nu fie șomeri niște oameni care nu se pricep să facă nimic? Dar dacă ar fi șomeri, măcar n-ar mai încurca locul de pomană. Și ar costa mai ieftin. Când e cu adevărat vreo problemă, n-ar trebui să poți chema poliția? Nu sunt și oamenii ăia plătiți tot din bani publici? De ce să plătim mai multe rânduri de oameni să facă aceeași treabă?

Citadele

E un joc cu carti speciale. L-am incercat, e fun. Fiecare jucator trebuie sa construiasca un oras. Pentru asta foloseste carti de joc (unele le primeste la inceput, restul le trage dintr-un pachet) si plateste bani. La fiecare tura, fiecare jucator isi alege sa fie un alt personaj. Unele personaje primesc bani pentru anumite “districte” construite (un district = o carte), altele pot face diferite actiuni (asasinul omoara un alt personaj – jucatorul care il detine nu mai poate juca in tura respectiva, hotul fura banii unui personaj, magicianul isi poate schimba toate cartile cu alt jucator, comandantul poate distruge un district la alegere etc.).

Aici e partea cea mai interesanta, fiindca fiecare isi poate face o strategie diferita. Daca sunt aproape de incheierea jocului (jocul se incheie atunci cand un jucator are un oras complet – 8 districte), mi-as putea alege sa fiu asasin si sa-l omor pe comandant, fiindca ma astept ca altcineva sa fie comandant si sa imi distruga un district. Sau daca am mai multi bani intr-o tura as putea sa aleg sa fiu hot tocmai ca sa nu ia altcineva personajul respectiv si sa imi fure banii. Si asa mai departe.

Singura problema e ca jocul costa cam mult (vreo suta de lei). Dar daca vreti sa il testati in Tabletop Simulator, puteti sa va uitati aici.

Provocări

Ești prieten cu o tipă, e cute. Îți spune că e gay. Vezi în asta o provocare.

Ești prietenă cu un tip, e cute. Îți spune că gay. Nu vezi în asta o provocare.

De ce?

Despre gaunosenie

Un exemplu. Te bucuri ca ai Gold Cards in Hearthsone. Cartile alea nu te ajuta sa joci mai bine decat cartile obisnuite care au aceleasi specificatii. Doar ca “sunt de aur”. Yeah, lol.

Alt exemplu. Strangi bani virtuali sa iti iei ceva de calarit in Order and Chaos. Cerbul, leul sau hamsterul ala nu te ajuta cine stie ce, dar te dai mare in fata alorlalti jucatori ca mergi calare. Meh.

Alt exemplu. Te simti bine ca ai chiloti scumpi. Nu-i vede nimeni, nu-s mai buni decat unii de 5 ori mai ieftini, dar ti se umfla respectul de sine cu ei pe tine.

Inca un exemplu. Ai la mana un ceas care face cat tot ce are in casa omul cu care discuti. Te crezi superior. Ala e prost, tu ai mereu dreptate.

Pe scurt, sugi pula.

Ultimul exemplu. Ai pe card de zece ori mai multi bani decat oamenii din jurul tau. Le scuipi alora seminte in cap. Ei sunt niste nimicuri si tu esti un zeu. Tu poti sa salvezi de la moarte zeci de oameni (si poate chiar o faci), aia “salveaza” trei maidanezi cu mesaje pe Facebook.

Back to Hearthstone. Cineva joaca perfect cu “basic cards”, altcineva si-a cumparat o tona de carti “legendare si epice”. Joaca prost, dar castiga. Cine merita respect?

Esti gaunos cand crezi ca meriti respect si apreciere pentru chestii care nu sunt expresia caracterului tau, a valorii tale reale, a personalitatii tale, a talentului tau.

Si o sa mori in bezna.

Pastila (2)

Sunt cateva probleme. Una ar fi ca daca ni se pare ok ca o persoana sa aiba dreptul sa isi scurteze viata atunci cand are sanse sa descopere ceva important pentru omenire, nu e clar de ce sa nu ni se para ok ca o persoana sa isi scurteze viata atunci cand are chef, pur si simplu. Pana la urma, fiecare face fix ce are chef cu viata proprie, nu?

Alta problema. Ganditi-va la viata cuiva care s-a nascut in anii ’50. Poate nu ai nici macar televizor la inceput. In ’65 de ani, in timpul vietii tale, apar: televizoarele color, casetele video, consolele de jocuri, calculatoarele, internetul, aparatele de fotografiat digitale, webcam-urile, Wii, blogurile, Facebook, Twitter, smartphones, tablete, Google Glass / Cardboard etc. Cati oameni pot face rezista sa li se schimbe viata atat de mult? Daca legalizezi pastila, in ce ritm se va schimba viata oamenilor?

Pastilă (1)

image

Se inventează o pastilă. Dacă o iei, trăiești cu un an mai puțin  (față de cât ai fi trăit dacă nu o luai), dar ai 50% șanse să faci o descoperire importantă pentru omenire.

Întrebarea nu e dacă ai lua pastila sau nu (și de câte ori), ci dacă ai fi de acord să fie pusă în vânzare, astfel încât oricine să și-o poată cumpăra, dacă vrea (se presupune că n-ar fi prea scumpă). Just think about it.

[to be continued]

Idee de afacere

Se deschide un local cu cafea, ceaiuri, cocktailuri (nealcoolice), sucuri naturale, supe, salate, chestii light, bio / vegan stuff etc. Lumină difuză, muzică în surdină, raft de cărți, board games s. a. m. d.

Nimic nou până acum. Două lucruri sunt esențiale:

1) Să fie family friendly – deci loc de joacă (izolat fonic), facilități pentru schimbat scutece, încălzit biberonul, borcănele cu mâncare pt. bebeluși, alte chestii pentru copii etc.
2) Să nu se fumeze, dar să existe pentru doritori narghilele electronice – cu /fără nicotină, arome etc.

Opțional, se pot adauga: prize la fiecare masă, câteva pisici, căști și Google Cardboard-uri la cerere, pentru adulții fără copii, diverse evenimente.

Internetul te face prost

Altfel nu se explică de ce, dacă te uiți la comentarii pe net, aproape indiferent la ce și unde, rămâi cu impresia că România e ca o bubă gata să explodeze de prostie. Dacă ar exista cu adevărat atâta prostie, ne-ar fi sufocat de mult.

Reiese că sunt mulți oameni sănătoși la cap, dar care se fac de băcănie urât de tot când scriu pe net. Probabil fiindcă nu sunt în stare să se controleze. Spun chestii pe care nu le-ar spune într-o conversație reală și nici nu simt că au sărit calul.

Adevărul e că suntem niște animale. Un tigru sare la dresor dacă ăla se întoarce cu spatele la el. La fel și noi. Dacă nu vedem fața omului cu care vorbim (sau despre care vorbim), sărim la el.

Internetul ne face proști fiindcă ne permite să comunicăm într-un mod nou. E o comunicare în care nu ne ajută instinctele noastre animalice. Devenim proști și agresivi (verbal) fără să ne dăm seama.

Iar problema nu e anonimatul. Am văzut o tonă de comentarii cretine / superagresive scrise în nume personal pe Facebook. Anonimatul nu s-a inventat odată cu internetul și are rostul lui – îți permite să exprimi păreri care “îi deranjează” pe ceilalți.

Dar acum nu vorbim despre opinii, ci despre mizerii de genul “ia uite ce față nashpa are Kovesi” sau “pe Mihaela Rădulescu o chema de fapt Țiganu” sau “Fata aia ieșise în oraș ca să facă sex, deci care era problema dacă era violată?” s. a. m. d.

Sau, în fine, poate nu ne face internetul proști. Dar atunci înseamnă că România chiar e o bubă gata să explodeze de prostie.