Category Archives: intrebari

Rosii cu branza

Sau branza cu rosii? Cum e mai bine? Si e vreo diferenta?

Pe scurt, noi ne-am gandit asa. Daca mananci o salata de rosii cu bucati de branza prin ea, inseamna ca mananci rosii cu branza. Iar daca ai ramas fara paine sau vrei sa slabesti si mananci o bucata de branza cu o rosie sau cu niste felii de rosie, e clar ca mananci branza cu rosii (sau cu rosie, in fine, nu conteaza).

Din nefericire (btw, ati observat ca nefericirea incepe cu nefe?), nu toate cazurile sunt asa de simple. Daca isi taie cineva felii de branza si felii rotunde de rosie si pune cate o felie de rosie pe o felie de branza si in aceeasi farfurie pune si felii de rosie acoperite cu felii de branza, ce mananca, branza cu rosii sau rosii cu branza?

Si daca un om fara dinti baga branza si rosiile, in cantitati egale, la mixer si mananca pasta aia, ce mananca, rosii cu branza sau branza cu rosii?

Un mare mister cu privire la rasaritul soarelui si ploaia de stele

Daca zice vreunul ca a rasarit soarele sau ca s-a ridicat pe cer, nu e enervant. E gresit, bineinteles, soarele nu se ridica nicaieri, miscarea lui aparenta se datoreaza rotatiei Pamantului, dar nu simtim nevoia sa-i corectam tot timpul pe oamenii care vorbesc asa.

In schimb, daca il auzim pe unul vorbind despre “ploaia de stele”, ne vine (noua, cel putin) sa-i bagam un bolovan pe gat si sa-l intrebam daca crede ca a inghitit o stea. Mai ales daca e jurnalist si nu pune nici macar ghilimele.

Deci n-avem nici o problema daca oamenii vorbesc de parca ar fi invatat doar astronomie geocentrica la scoala, dar avem una atunci cand vorbesc de parca ar fi confundat meteoritii cu stelele. Ambele chestii sunt gresite, pana la urma. De ce ne vine sa reactionam atat de diferit?

Dilema traducatorului

Sa zicem ca am tradus o nuvela de Joyce si acum imi citesc traducerea cu voce tare. Ce anume citesc eu, de fapt? Citesc cuvintele lui Joyce? Nu se poate, fiindca Joyce nu a scris in romana. Citesc cuvintele mele? Nici asta nu merge, fiindca nu sunt eu autorul textului. Si nu pot spune nici ca “citesc ideile lui Joyce”. Orice ar fi ideile, ele sunt exprimate in cuvinte si pot fi intelese cu ajutorul cuvintelor, dar nu pot fi citite. Si atunci,… ce citesc eu de fapt?

Mda, iar facem pe desteptii

Dar am observat ca la intrebarea “Cine l-a inviat pe Hristos?” unii oameni raspund: “Dumnezeu”. Problema este ca Dumnezeu, in credinta crestina, atata cat stim si noi, nu e ca mazarea la superoferta – platesti o cutie si primesti trei. Nu sunt trei persoane divine distincte – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Hristos nu e o alta persoana si nu e nici macar o parte a lui Dumnezeu (nu, aici nu e ca la Voldemort). Hristos e Dumnezeu intrupat. Iar de murit pe cruce n-a murit un om, fiindca era aiurea ca pentru pacatele tuturor oamenilor sa moara un alt om.

Sa zicem, deci, ca pe cruce a murit Dumnezeu cel intrupat. Si atunci, cine l-a mai inviat? Ar fi fost lame sa-i puna pe niste ingeri sa-l invie. Cel mai ok, probabil, e sa crezi ca Dumnezeu a murit si a inviat prin propriile sale puteri. Iar lucrul asta poti sa il crezi, dar pentru asta nu trebuie sa consideri ca moartea e o lipsa a existentei. Fiindca daca cineva nu exista, atunci nu mai poate sa faca nimic, nici macar sa stranute, darmite sa se readuca pe sine la viata.

Daca asa stau lucrurile, atunci e ok, dar pentru a intelege povestea invierii in acest fel trebuie sa presupui ca moartea nu e incheierea existentei. De unde reiese ca invierea lui Hristos, inteleasa si acceptata asa, nu poate fi o dovada ca moartea nu e incheierea existentei noastre. O dovada nu poate presupune tocmai ceea ce dovedeste. Dar e ok, fiindca biserica nu e un tribunal. Credinta nu are neaparat nevoie de dovezi (totul e sa nu crezi ceva aberant sau contradictoriu).

De altfel, oamenii care cred ca invierea lui Hristos reprezinta o dovada ca si viata lor ar putea continua dupa moarte sunt, oricum, dubiosi. S-ar putea foarte bine ca Hristos, ca Dumnezeu intrupat, sa moara si sa invie, dar oamenii sa moara si atat. O “dovada” mai buna, daca e vorba despre oameni, ar fi invierea lui Lazar, nu invierea lui Hristos. Acolo, daca accepti povestea, se vede ca Dumnezeu poate sa ii aduca la viata pe oameni. Mai ramane sa si vrea.

Daca ne uitam in jur, cati oameni chiar ar merita sa revina la viata dupa ce vor muri?

Inconsistente

Daca se face atat tamtam legat de ceea ce a spus Sabina, inseamna ca se considera ca la 15 ani ai suficient de mult discernamant incat declaratiile tale sa fie discutate public, nu? Iar daca e asa, nu inseamna ca ar trebui sa ai si drept de vot? Cati dintre oamenii care discuta aprins pe net despre “cazul Sabinei” chiar cred ca ar trebui sa li se dea dreptul celor de 15 ani sa voteze? Daca credeti ca ar trebui sa se reduca varsta de vot la 15 ani, putem discuta. Dar daca nu credeti asta, de ce credeti ca declaratiile cuiva care are 15 ani merita sa fie “subiect de presa”?

O problema cu mancare

Vine de aici. Trebuie sa gasiti trei mancaruri (sau trei bauturi), A, B si C, astfel incat:

  • A si B merg impreuna
  • B si C merg impreuna
  • C si A merg impreuna
  • A, B si C nu merg impreuna de nici o culoare.

Pentru a spune ca doua mancaruri “merg impreuna” trebuie sa existe o reteta in care sunt folosite impreuna. De pilda, daca A ar fi lapte, B ar fi lamaie, iar C ar fi ceai, solutia n-ar fi buna. Ceaiul cu lapte si lamaie e gretos, ceaiul cu lamaie e ok, ceaiul cu lapte e ok, dar lamaia si cu laptele nu merg impreuna (si de aia e gretos si ceaiul cu lapte si lamaie, fiindca laptele se branzeste din cauza lamaii si obtii ceai cu bucati de branza in el).

Dilema semaforului

semaforNu vi se pare ca soferii au prea mult verde? 🙂 Treceam ieri strada. Pana am ajuns la refugiul din mijlocul strazii, verdele pentru pietoni a disparut. Am asteptat o gramada sa apara iar. A tinut fix pana am ajuns pe celalalt trotuar, mergand repejor (oamenii care se misca mai greu cum se descurca oare?).

Nici macar nu era o zona cu mare trafic. Si de fapt, de ce mi-ar pasa ca pieton de “fluidizarea traficului”? Aia stau in masini, la caldura, eu stau in zapada si astept sa se faca verde. De ce sa astept eu la semafor mai mult decat ei?

E limpede ca soferii si-ar dori sa aiba verde tot timpul. La fel si pietonii. Uneori n-are sens sa fie prea mult timp verde pentru soferi. Noaptea, de pilda, cand nu trec masini, chiar e greu sa respecti regulile de circulatie. Dar daca nu le respecti noaptea, ajungi sa nu le respecti nici ziua (in paranteza fie spus, pietonii care trec pe rosu atunci cand sunt de fata si copii, carora le dau un exemplu prost, mi se par megapenali).

Revenind, trebuie sa circulam toti (desi nu neaparat cu masina, ma rog). Sa luam un caz simplu. Nu avem la dispozitie decat semafoare obisnuite, nu din alea cu buton. Printr-o intersectie traverseaza in toate directiile la fel de multi soferi si pietoni. Ar trebui sa fie rosu tot atata timp pentru pietoni ca si pentru soferi? Sau ar trebui sa fie mai mult rosu pentru pietoni? Sau mai mult rosu pentru soferi? Si de ce?

[Daca vreti sa va distrati cu alte “dileme”, dati o cautare cu cuvantul “dilema” in casuta din dreapta sus de pe blog.]