Un om batran plecase sa-si ia pensia, dar pe drum a uitat de ce a plecat de acasa. S-a intalnit in fata aprozarului cu un vecin de la bloc si a stat un pic de vorba cu el despre datoriile de la intretinere, iar apoi a plecat mai departe. In dreptul magazinului de sifoane s-a gandit ca poate a plecat sa umple un sifon, dar a observat ca nu are nici un sifon gol la el, asa ca n-a intrat in magazin.
Archive for the 'povestiri' Category
Page 2 of 19
Manuela era terorista. Nu actiona decat daca i se parea justificat. De aceasta data se pregatise din timp, dar amanase decizia pentru ultimul moment. Vazuse afisul unei conferinte anti-pornografie. Felul in care era anuntata tema conferintei si maniera in care era conceput afisul o facusera sa creada ca nu va fi vorba despre o conferinta serioasa, in care sa fie prezentate rezultatele unor cercetari realizate de specialisti.
Aceasta nu este o poveste pentru copii. Si de fapt nu e nici pentru oameni mari. Nici nu e sigur ca e pentru cineva. Si de fapt, s-ar putea sa nu fie nici macar o poveste.
Costel are cont pe YouTube. Nu va spunem adresa (Costel e un personaj fictional, asa ca ar fi mai greu; n-ar fi, totusi, imposibil; exista personaje fictionale cu blog – Jessica, din True Blood, de pilda; dar ne e lene sa-i facem cont pe YouTube lui Costel doar pentru postul asta).
In plus, Costel are o camera de supraveghere in fata casei. Intr-o zi, cand s-a intors acasa, a vazut ca i-a lasat cineva niste gunoaie in fata usii. S-a uitat la inregistrarea video a camerei de supraveghere si a descoperit ca la un moment dat apare acolo tipul cu gunoaiele. Toata faza dura vreo douazeci de secunde, dar i se vedea si fata destul de bine.
Nu-l cunostea pe tip, dar i s-a parut nashpa ca i-a lasat gunoaiele alea. Dupa ce si-a strans gunoaiele din fata usii, Costel s-a gandit sa salveze secventa aia din inregistrare si sa o puna pe YouTube. Dar dupa aia s-a gandit ca poate n-ar fi totusi ok sa ii puna tipului aluia fata pe YouTube.
Si cam asta e tot. Inca nu stim ce am face daca am fi in locul lui Costel (probabil n-o sa fim, fiindca n-o sa ne punem o camera de supraveghere in fata casei, dar putem sa ne inchipuim ca am sta la un moment dat cu chirie intr-un loc in care exista deja o camera de supraveghere s.a.m.d.). Aveti vreo idee?
Era atat de sarac, incat si-a cumparat unguent cu galbenele. Il dureau salele, fiindca dormea in frig, dar nu avea bani pentru diclofenac. Galbenelele nu-i foloseau la durerea de sale, dar macar se putea unge cu ceva. Putea pastra aparenta ca se ingrijeste de el insusi.
Dupa ce se dadu cu crema de galbenele, Grigore se apuca sa-si faca un ceai. Cand turnă apa clocotita in ceasca, peste pliculetul de ceai, ceasca incepu sa-i alunece in mana unsuroasa. Cand ceasca ajunse sa fie suficient de inclinata, ceaiul din ea i se varsă peste papuci.
Desi era iarna, Grigore purta papuci de plaja, fiindca nu avea bani pentru altii. Erau papuci din aceia cu o bareta care vine intre doua degete, asa ca nu-i putea purta cu ciorapi. Apa fierbinte ii arse picioarele. Din fericire, unguentul cu galbenele poate fi folositor in cazul arsurilor.
Daca n-ati citit cartea, sorry. 
Anyway, nu vreau sa vorbesc despre povestea din carte si nici despre partea “psihologica” (ce se intampla cand ai o voce straina in cap si discuti cu ea sau cand inainte sa faci anumite lucruri se ciocnesc in mintea ta doua vointe diferite s.a.m.d.). Vreau sa vorbesc doar despre suflete.
Continue reading ‘Ce-am inteles din The Host (cartea doamnei Stephenie Meyer)’
Totul a fost bine pana cand a aparut primul copil. La inceput se certau din nimicuri. Dupa 3 ani, din cauza copilului. A aparut si al doilea, iar la al treilea s-au oprit din cauza ca apartamentul devenise neincapator. In al cincilea an de casatorie au hotarat sa nu-si mai vorbeasca si asa au reusit sa aiba liniste in casa.
