G: Hai sa facem asa. Fiecare ii pune celuilalt 5 intrebari. Vrei?
R: Da, ok, pun eu prima intrebare. Cine e Dexter?

G: Nu stiu ce sa raspund. Adica,… pot sa povestesc ce-am citit, dar nu prea are rost.
R: Bine, bine. Care volum ti-a placut mai mult?

G: Asta voiam sa te intreb si eu. Anywayz, cred ca Dexter in the Dark, din cauza ca acolo mi se pare ca e dozat cel mai bine suspansul. Your turn.
R: Mie mi s-a parut ca prima carte a fost mai bine construita.

G: De ce?
R: A fost exact pe stilul unei carti politiste clasice – intriga, suspans, rezolvare spectaculoasa.

G: Pai si Dexter in the Dark are intriga – dispare The Dark Passenger.
R: Da,… dar se lungeste prea mult povestea, iar unele personaje nu sunt construite prea ok, nu stii ce e cu ele, nu se rezolva toate chestiile. Mosul ala care apare la sfarsit, de pilda. Nu stii de unde vine si care e faza cu el.

G: Ok. Trecem la a treia intrebare.
R: Care ti se pare cea mai spectaculoasa faza?

G: Errr,… Probabil era mai usor daca vedeam serialul. Stai sa ma gandesc,… Nu stiu daca e faza cea mai spectaculoasa, dar e faza care m-a impresionat cel mai tare. Nu e cu Dexter. Adica, in fine, e si el pe acolo, dar nu e vorba despre el. E faza de la expozitia de arta din Paris, cu inregistrarile video cu tipa care isi taie piciorul si care apare la sfarsit si atinge osul expus si spune “sexy”.
R: Ok, intrebarea ta.

G: Ti se pare ca Dexter e o persoana morala sau imorala?
R: Incearca sa fie moral, ca personaj. Dar face chestii ilegale. Tricky!

G: Mie mi se pare ca e imoral by his own standards. Spune la un moment dat (cred ca in Dexter by Design) ca faptul ca aia pe care ii omoara sunt niste criminali nu justifica nimic din ceea ce face el. In fine,…
R: Da, imi amintesc.

G: Am ajuns la a patra intrebare. Incep eu?
R: Da.

G: De ce crezi ca a avut atata succes personajul lui Dexter in America? I mean, people love Dexter, unii il privesc ca pe un soi de erou national. Mie mi se pare ciudat, fiindca pe langa ca e criminal in serie, Dexter e si superironic la adresa societatii americane. So?
R: Cred ca are succes fiindca e diferit. Cartile si serialele obisnuite sunt cu good cops – gasesc criminalul rezolva cazul, end of story. Dexter e la randul lui un criminal, dar faptul ca ii omoara pe cei care “au scapat de sistem” il face nu numai acceptabil ca personaj, dar si erou. Transmite mesajul cu “justice prevails”, iar asta prinde la americani. A, si faza cu vanatul pedofililor. Daca ar urmari criminali care si-au ucis familia, ar fi altceva. Dar pe pedofili ii condamna toata lumea.

G: Ok.
R: De ce sa nu citesti Dexter?

G: De ce sa nu citesti!?
R: Yep.

G: Nu stiu,… fiindca o sa te uiti oricum la filme? Fiindca vorbeste deja prea multa lume despre Dexter si e mai cool sa nu te “pierzi in multime”?
R: Fiindca ultima carte e plictisitoare si-ti pierzi timpul de pomana cu ea?

G: That too.
R: Ok. Ultima intrebare, ca sa nu ne lungim prea mult. Cum ai vedea finalul seriei cu Dexter Morgan?

G: Hmmmm,…
R: Emigreaza in Romania?

G: Nu-mi mai sufla!
R: Lol.

G: Nu m-am gandit la asta. Nu cred ca e in stilul lui Dexter sa se duca sa se predea. Trebuie sa existe totusi un soi de compensatie pentru chestiile pe care le-a facut, in spiritul povestii cu “justice prevails”. Ar trebui sa moara la sfarsit, dar nu cred ca o moarte violenta s-ar potrivi. Nu stiu,… eu l-as face sa se imbolnaveasca de SIDA in timp ce lucreaza cu niste blood samples. N-o sa moara repede, dar ideea e ca o sa moara. Iar ultimii ani din viata si-i poate petrece linistit cu familia s.a.m.d.
R: Simpatic final. Ultima ta intrebare.

G: Ok, stiu ca suna kitschy, dar n-am alta idee mai buna: daca Dexter ar deveni personaj in Heroes, ce superputere ar avea?
R: Trebuie sa fie una noua, nu?

G: Nu neaparat. Poate fi una care exista in Heroes. Voiam sa stiu ce crezi ca i s-ar potrivi.
R: Mind-reading. Sau sa se poata multiplica (cum are Naruto Kage Bunshin no Jutsu).

G: Omg! Ok, am terminat intrebarile. Mai vrei sa adaugi ceva?
R: Misterul cu romanul care i-a fost profesor de regie lui Jeff Lindsay. Il pomeneste in mai multe interviuri (aici si aici, de pilda), dar nu spune niciodata cine e.

G: Eu cred ca e Andrei Serban, fiindca Lindsay a studiat teatru la Carnegie Mellon si n-am gasit pe net alt roman care sa fi predat regie acolo.
R: Poate ii scriem si-l intrebam.

G: Ok. Gata, nu?
R: Yep.

Slujba lui de functionar public la Prefectura nu ii ocupa prea mult timp. De cand cu reducerile salariale, i se micsorase si programul de lucru care consta in deschiderea calculatorului dimineata si inchiderea lui la ora doua si jumatate din motive de economie de electricitate.

La Prefectura, majoritatea timpului si-l petrecea discutand cu colegii situatia economica si politica a tarii, injurand sistemul si slujba lipsita de orice perspective. In jur de ora 12, ca un coleg saritor ce era, mergea sa cumpere covrigi pentru fetele din birou. Dupa pauza de covrig, discutiile se incingeau si negasind nici o solutie la dramele ce il apasau, pleca intristat la garsoniera inchiriata.

Asta pana intr-o zi cand a ajuns la lucru si:

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

“Gramo”, ca pseudonim comun, exista deja.

In paranteza fie spus, mi s-a parut mereu stupid sa-i aud pe oameni ca ma asociaza doar pe mine cu Gramo. Poate exista cateva posturi pe care le-am scris doar eu, fara sa discut cu Ramona inainte sa le public. S-ar putea sa fie chiar si o suta. Sunt si posturi care ii apartin in intregime Ramonei. Sa zicem ca sunt tot o suta. Mai raman vreo 3200 la care am contribuit amandoi, in diferite proportii.

Pentru mine, Gramo’s World a fost la inceput un loc de joaca pentru doi indragostiti. Asta in primul rand. In al doilea, a fost un mijloc prin care doream sa ma revansez, intr-un fel, pentru faptul ca foloseam softuri Open Source si aveam acces gratuit la o multime de lucruri interesante pe net. Mi s-a parut ca trebuie sa dau ceva inapoi. Nu stiam ce, dar m-am gandit ca ar trebui sa fie ceva care sa-i stimuleze si pe alti oameni sa gandeasca pe cont propriu si sa fie creativi.

Cum s-a transformat terenul de joaca al unor indragostiti in jurnalul unui extraterestru? E o poveste lunga, iar daca n-o stiti deja, n-are rost sa va bat la cap cu ea.

Stiu oameni care s-au ocupat la un moment dat de un blog, dupa care au spus ceva de genul: “Aaaa, dar n-am luat niciodata in serios blogul ala. A fost un experiment, un test, o joaca, o tampenie etc. N-am nici o treaba cu bloggingul si cu bloggerii.”.

Eu n-as putea sa spun asa ceva. M-am ocupat impreuna cu Ramona de blogul asta timp de patru ani. Am luat in serios ceea ce am facut. Am invatat o multime de lucruri. Sunt blogger. Poate nu unul foarte bun. Un blogger amator, sa zicem. La fel, as putea spune ca sunt saxofonist amator. Sau ca sunt nudist.

Dar eu si Ramona nu suntem doar bloggeri. Fiecare dintre noi mai are o multime de alte atribute, roluri sociale, etichete s.a. Unele sunt destul de importante si presupun tot felul de obligatii.

Vrem, totusi, sa continuam sa ne ocupam de blogul asta o vreme. Gramo-the-alien a plecat, am ramas doar noi. Inca nu stim cum o sa continuam, dar probabil o sa gasim ceva.

G. S.

p.s.: 10x ca ati trecut pe aici, iar daca aveti vreo sugestie, let us know!

Asteptam sa se deschida poarta si sa vedem ce-o sa se mai intample.

P.s.: Am descoperit ca daca amesteci literele din “GRAMO” obtii un cuvant in romana. Ghiceste cineva ce cuvant?

Apoi a devenit o fata frumoasa, s-a casatorit si a avut doi copii. Insa cand avea patruzeci de ani s-a transformat intr-un om de stiinta american si a descoperit calatoria in timp. A calatorit pana in momentul in care frumoasa fata avea primul copil si s-a transformat in acela. Cand copilul ajunse la 72 de ani si era in pragul mortii, a calatorit iar in trecut. A fost iar pisica, iar apoi s-a preschimbat in celalalt copil.

Iar apoi lucrurile au continuat in acelasi fel. Pisica noastra s-a transformat, pe rand, in toti oameni si in toate vietuitoarele care au trait si vor trai vreodata si in toate obiectele care au existat si vor exista vreodata.

Nu doar in cele de pe Pamant, fiindca se putea transforma in orice, de oriunde. La sfarsit de tot, pisica s-a transformat in ultima fiinta in care nu se schimbase deja – o fiinta extraterestra de pe Europa, satelitul lui Jupiter. Pe nume Gramo.

Apoi Gramo s-a micsorat pana a devenit un singur punct, iar apoi a disparut.

Sfarsit.

“Esti prea mic!”

Iar Florin:
“Pai nu, nene, ca nu-i pentru mine. M-a trimis tata sa cumpar.”

La care vanzatorul:
“Ma, tu esti prost? Io sunt tac’tu!”

Ceea ce era adevarat. Vanzatorul era tatal lui. Dar Florin nu se lasa asa usor:
“Nene, nu-i frumos sa folosesti informatii personale despre clienti! Clientul e client, nu conteaza ce stii matale despre el!”

Taica-sau ii raspunse:
“Bine, ma, da’ florio tot nu-ti dau, fiindca esti minor.”

Florin:
“Pai cum, taticule, ai uitat ca suntem pe vremea comunistilor si inca nu exista nici o lege care sa interzica vanzarea de alcool la minori?”

Daca vreo cititoare sau vreun cititor are nedumeriri legate de aceasta replica, trebuie sa stie ca Florin si cu tatal lui au facut o calatorie in timp in vara anului 1987, folosind o naveta spatiala sovietica pusa la dispozitia publicului pentru astfel de zboruri de agrement. Totul, bineinteles, cu acordul KGB-ului, care credea ca e vorba despre o farsa menita sa aduca mai multi bani la bugetul statului. Doar ca nu era o farsa.

Tatal lui Florin zise:
“Si ce? Nu-ti dau si gata!”

Atunci Florin ii spuse:
“Tovarasu’ vanzator, daca nu-mi dai produsul, eu te reclam. Te reclam si or sa te dea afara, sa stii!”

Asta se putea intampla. E drept, tatal lui Florin n-ar fi ramas somer, dar poate l-ar fi trimis sa lucreze in Bragadiru, la balastiera, si atunci n-ar mai fi avut cum sa-si vada prea des familia si cum sa se ocupe de educatia fiului lui.

“Pai, ce, eu stiu sa conduc wola?” – se gandi tatal lui Florin, ingrijorat.

In noaptea aceea Florin bau florio impreuna cu alti colegi de liceu, apoi intra in coma alcoolica si muri. Tatal lui se sinucise in ziua urmatoare, consumand o cantitate uriasa de salam stricat si un pachet de otrava pentru soareci.